Scrisoare metodica istorie pentru anul scolar 2020 – 2021

Scrisoare metodica Istorie

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Repere metodologice Liceu Istorie 2020

Repere metodologice Liceu Istorie 2020

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Repere metodologice Gimnaziu Istorie 2020

Repere metodologice Gimnaziu Istorie 2020

Posted in Uncategorized | Leave a comment

28 mai 2020 – Înălțarea Domnului. Ziua Eroilor Neamului Românesc.

28 mai 2020 – Înălțarea Domnului. Ziua Eroilor Neamului Românesc

Posted in resurse | Leave a comment

10 mai – Ziua Regalității.

10 mai: Ziua Regalității.
Ziua de 10 mai, cunoscută și ca Ziua Regalității, este o zi cu mare conotație istorică pentru România, o zi în care se spune că „am obținut Domn, Independență şi Regat!”. De ce este importantă aceasta zi pentru istoria noastră națională? Pentru că în 10 mai 1866 principele Carol I a intrat în București, fiind primit de o mulțime entuziastă până în dealul Mitropoliei, unde a fost întâmpinat de mitropolitul Nifon, care a oficiat o slujbă religioasă, după care s-a mers la Camera Deputaților unde Carol I a depus jurământul și a fost proclamat „domnitor al tuturor românilor”. Tot în ziua de 10 mai 1877, același Principe Carol I a promulgat legea prin care s-a proclamat Independența de Stat a României realizându-se astfel visul de secole al românilor. Și în fine, în 10 mai 1881 România va deveni Regat, iar principele Carol I va deveni rege al românilor fiind încoronat cu coroana de oţel a unui tun turcesc cucerit în Războiul de Independență din 1877.

Carol I – primul rege al României.

De asemenea, timp de peste opt decenii, din 1866 şi până în decembrie 1947, ziua de 10 mai va fi şi Ziua Națională a României și numai regimul comunist ce încerca să înlăture urmele monarhiei din ţară, a schimbat ziua națională din 10 mai în 23 august. Până la venirea regimului comunist, ziua de 10 Mai era sărbătorită de toți românii ca zi națională, iar în București mulțimea lua parte la celebra ,,bătaie de flori” de la Șosea, însă în timpul dictaturii comuniste, această sărbătoare a fost ștearsă deliberat din memoria colectivă. Manualele de istorie nu o menționau și nu era amintită niciodată public de teamă ca românii să nu afle ceva despre rege și regalitate. Astăzi, 10 Mai este ziua Regalității şi este sărbătorită de familia regală şi de simpatizanții ei, dar şi de cei știu cât datorează România regilor pe care i-a avut.

sursa: https://www.facebook.com/LectiaIstorie

Posted in Uncategorized | Leave a comment

9 mai 1877 – 10 mai 1877 – 143 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat a României!

La 9 mai 1877 Adunarea Deputataţilor proclama independenţa României, consfinţită prin cuvintele ministrului de Externe Mihail Kogălniceanu: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare […] suntem o naţiune liberă şi independentă“.

Independența României a fost votată de Parlament, dar proclamația a devenit lege pe 10 Mai, sub semnătura Domnitorului Carol I (încoronat Rege a noului stat, Regatul României, abia la 10 Mai 1881). Data era deja marcată, fiindcă, la 10 Mai 1866, Domnitorul Carol sosise pentru prima dată în București.

Proclamarea independenţei s-a putut produce în contextul răscoalei antiotomane izbucnite în 1875 în Bosnia şi Herţegovina, amplificată prin răscoala bulgarilorşi revolta armată a Serbiei şi Muntenegrului în anul următor. La 26 iunie 1876, ţarul Alexandru al II-lea şi împăratul Franz Joseph s-au întâlnit în Boemia şi au încheiat un acord secret. Austro-Ungaria nu se opunea acţiunilor Rusiei contra Imperiului Otoman, se alegea cu Bosnia şi Herţegovina, iar Rusia recăpăta cele trei judeţe din sudul Basarabiei, pierdute la Paris, în 1856.

La 12 aprilie 1877 Rusia declara război Imperiului Otoman. Rusia avea neapărată nevoie de România pentru a putea desfăşura în bune condiţii campania pe linia Dunării, dar Carol I nu voia să cedeze comanda armatei în mâinile generalilor ruşi. Au avut loc mai multe runde de negocieri, până când, la 4 aprilie 1877, s-a semnat Convenţia de trecere a armatei ruse prin România. Trupele ruse au intrat în România cu o zi mai devreme decât data declarării oficiale a războiului, fără să ceară acordul autorităţilor române, pentru a ocupa podul de la Barboşi, peste Siret, a cărui distrugere de către otomani le-ar fi îngreunat mult transporturile. Românii au acceptat explicaţiile ruşilor, mai ales că trupele ruse se comportau cu mare grijă, spre deosebire de alte ocupaţii. În schimb, ţarul a refuzat participarea armatei române la operaţiunile militare peste Dunăre.

Suferind înfrângeri la sud de fluviu şi fiind într-o situaţie foarte grea, marele duce Nicolae, care comanda trupele ruse, trimite la 19 iulie 1877 lui Carol I următoarea telegramă: „Turcii, adunând cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune şi, dacă se poate, să treci Dunărea cu armata, după cum doreşti.“ Armata română a acţionat în principal la Plevna, comanda trupelor române şi ruse de pe acest teatru de operaţiuni având-o Carol I.

Era prima participare la un război a armatei române şi au ieşit în evidenţă o serie de deficienţe în organizarea şi conducerea trupelor în luptă. Cu toate acestea, comandamentul rus a apreciat elogios eficacitatea artileriei române şi, comparând rezultatele cu cele ale artileriei proprii, a solicitat detaşarea câtorva secţii de artilerie române pentru efectuarea tirului de reglaj al bateriilor ruse.

În după-amiaza zilei de 29 august s-a ţinut un consiliu de război la care au participat principele Carol I, ţarul Alexandru al II-lea, marele duce Nicolae, şefii statelor-majore şi comandanţii de corpuri de armată. Carol I s-a pronunţat pentru amânarea cu câteva zile a asaltului general, timp necesar pentru dislocarea de efective ruso-române suplimentare în vestul Plevnei. Majoritatea participanţilor la consiliul de război a decis însă ca atacul să se dea a doua zi. Argumentul principal: era Sf. Alexandru, ziua onomastică a ţarului.

Din cauza unei recunoaşteri prost făcute, nici ruşii, care ocupaseră anterior poziţiile din zona respectivă, nici românii nu au realizat că obiectivul atacului trupelor române, precedat de o vale adâncă cu pante acoperite de mărăciniş şi împânzite de poziţii apărate de reţele de sârmă, îl reprezentau două redute care, privite de la distanţă, dădeau impresia uneia singure de mari dimensiuni. Trupele române au dat în acea zi patru atacuri, soldate cu numeroşi morţi şi răniţi. Au pierit atunci maiorul George Şonţu, căpitanul Valter Mărăcineanu, s-au remarcat locotenent-colonelul Serghie Voinescu, maiorul Alexandru Candiano-Popescu şi căpitanul Moise Groza, care au restabilit ordinea în coloanele de atac şi au îmbărbătat trupele. Carol I s-a deplasat până în liniile Diviziei 4 infanterie pentru a îmbărbăta ofiţerii şi trupa. Prezenţa sa a fost primită cu aclamaţii de militari. La al patrulea atac, militarii români au reuşit să umple şanţurile cu fascine, să escaladeze parapetul şi, după o oră, să intre în reduta Griviţa 1. În primele rânduri s-a numărat şi majoritatea ofiţerilor comandanţi care, efectiv, au tras trupa după ei.

Cucerirea redutei Griviţa 1 a reprezentat un succes incontestabil. A fost considerat ca atare atât de observatorii străini, cât şi de ruşi, care şi-au schimbat atitudinea. Victoria a avut un efect pozitiv şi pe plan diplomatic, de acum reprezentanţii români fiind acceptaţi ca parteneri de dialog în capitalele europene.

Numai că abia câştigată independenţa faţă de Poartă, era să o pierdem în mâinile aliatului de pe câmpul de luptă. La 19 februarie 1878 se încheia Pacea de la San Stefano, cu ale cărei prevederi nu au fost de acord nici marile puteri, dar nici România, care pierdea cele trei judeţe din sudul Basarabiei. La sfârşitul lunii martie 1878, cancelarul A.M. Gorceakov a recurs la ameninţări făţişe faţă de reprezentantul diplomatic român la St. Petersburg, ameninţând cu „ocuparea României şi dezarmarea armatei române“. Informat, principele Carol I a răspuns, la 21 martie, că „o armată care a luptat la Plevna în faţa împăratului Alexandru II poate să se bată până va fi nimicită, dar nu se va lăsa să fie dezarmată“. S-au luat măsuri pentru pregătirea teritoriului în vederea unei rezistenţe armate, s-au organizat trupele în acest sens, iar Carol I a părăsit Bucureştiul, retrăgându-se în Oltenia.

Deschiderea la 1 iunie 1878 a lucrărilor Congresului de Pace de la Berlin a detensionat situaţia. În final, lucrările acestuia au consfinţit independenţa României.

sursa:
http://www.eualegromania.ro/2018/11/08/castigarea-independentei-de-stat-9-mai-1877/

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Resurse educaționale deschise Istorie online 2020

Pentru unele resurse este nevoie de aprobarea administratorului website-ului!

Posted in resurse | Leave a comment

Sărbători senine și pace în suflet!

Sărbători senine și pace în suflet! Hristos a înviat! Să fiți binecuvântați cu bogăție sufletească, cu iubire și cu speranță. Sărbătorile să vă aducă binemeritata pace și sănătate, dumneavoastră și celor dragi.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

PROGRAMA ISTORIE BACALAUREAT CLASA a XII a 2020

PROGRAMA ISTORIE BACALAUREAT CLASA a XII a 2020.

Programa-Istorie-Bac-2020

CUM SE REZOLVA SUBIECTELE PENTRU BACALAUREAT 2020?

Posted in concursuri | Leave a comment

Sinteze audio-video – Temele pentru proba de istorie Bacalaureat 2020

Sinteze audio-video – Temele pentru proba de istorie Bacalaureat 2020

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment