100 de ani de la Marea Unire din 1918! La Mulţi Ani România!

Rezoluţiunea 
Adunării Naţionale de la Alba Iulia
din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918
 
I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre. 
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

  1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
  2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
  3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
  4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
  5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
  6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.


IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.


Posted in Uncategorized | Leave a comment

100 de ani de la Unirea Bucovinei cu Romania 15/28 noiembrie 1918

Unirea Bucovinei cu Romania

Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918
“Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei ţări, umăr la umăr cu fraţii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferinţele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naţionale şi care prin strâmbătăţi şi persecuţii căuta să-şi înstrăineze firea şi să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voieşte să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferinţă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat naţional unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea României şi a puternicilor şi nobililor ei aliaţi s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.
Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
în numele Suveranităţii naţionale,
Hotărâm:
Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României”.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

11 noiembrie 1918 – 100 de ani de la încheierea Marelui Război!

Primul Război Mondial, declansat la 28 iulie 1914, urma sa se încheie la 11 noiembrie 1918, dupa aproape 53 de luni de lupte tragice. Era ultimul dintre cele patru armistitii încheiate în acelasi an:la Salonic-cu Bulgaria la 29 septembrie, la Mudros-cu Turcia la 30 septembrie, si la Padova-cu Austria la 3 noiembrie. Din punct de vedere strategic, el a pus capat dominatiei europene si absolutismului monarhic si a doborât patru mari imperii:german, austro-ungar, otoman si rus. Denumit si “matricea otravitoare a secolului al XX-lea”, el a fost, din ratiuni care ramân înca misterioase, un fel de sinucidere colectiva a Europei, cu sechele ce au subzistat înca mult timp.

Cu toata speranta unei paci definitive, primul razboi mondial purta însa în sine germenele unui conflict si mai devastator. În cursul negocierilor de pace, presedintele american Wilson a încercat sa obtina acceptarea în totalitate a programului sau de 14 puncte, dar nu a insistat asupra unora dintre ele. Tratatele de pace de la Versailles, Saint-Germain, Trianon, Neuilly si Sčvres au provocat resentimente profunde si mari tulburari sociale în rândul celor învinsi, dar chiar si în al unora dintre învingatori, ale caror revendicari nu fusesera în totalitate satisfacute. Dorinta de revizuire a tratatelor a mai provocat, în timp, resurgenta unui militarism si a unui nationalism agresiv, care, odata cu cel de-al doilea razboi mondial, avea sa plonjeze omenirea din nou în haos si oroare.

Puterile Centrale îsi pierd coeziunea

La începutul anului 1918, profitând de scoaterea Rusiei si a României din razboi, eforturile militare ale Puterilor Centrale se concentreaza spre frontul de vest. Înaltul Comandament German declanseaza în 21 martie 1918 o puternica ofensiva în directia Amiens, fara a obtine însa rezultatele scontate. Între timp, în cadrul unor reuniuni, dintre care prima în 28 martie, generalul Ferdinand Foch este numit comandant suprem al armatelor aliate din Franta (conferinta de la Abbeville, din 2 mai). Dupa o alta ofensiva, începuta la 27 mai, în cadrul Bataliei de pe Aisne, germanii câstiga teren si înainteaza în directia Parisului.
În 15-16 iulie, germanii mai fac un ultim efort în Champagne, însa ulterior, la 25 iulie, armata franceza organizeaza o contraofensiva, prin declansarea celei de-a doua batalii de pe Marna, în zona Château-Thierry. Germanii se repliaza la 6 august, în spatele liniei fortificate Hindenburg.
Echilibrul de forte este pe cale de a înclina iremediabil în favoarea Antantei, mai ales ca trupele americane vin în sprijinul francezilor si britanicilor, cu un efectiv de patru milioane de soldati, dar si cu armament nou.În cadrul conferintelor care au loc la Spa, în 13, 14 si 15 august, austriecii se declara la capatul puterilor si cer încetarea ostilitatilor.
Ulterior, Armata 1 americana a generalului John Pershing lanseaza apoi prima ofensiva la Saint-Mihiel în 12 septembrie si înainteaza spre nord, pâna atinge pozitiile germane. Inamicul pierde numai într-o zi 15.000 prizonieri si 450 de tunuri, abandonând numeroase alte materiale de razboi.
Austria îsi exprima din nou dorinta de a adresa un apel de pace beligerantilor. Tragând dupa sine Bulgaria si Turcia înca din 25 august, ea lanseaza în 14 septembrie seara, în fata presei reunite la Viena, un apel general adresat tuturor beligerantilor în vederea pacii.
Generalul Erich Ludendorff, seful Marelui Cartier General German (Generalquartiermeister), afla ca aliatii bulgari sunt gata sa semneze armistitiul, ceea ce se va întâmpla în 26 septembrie. Vestile noi au darul sa-i îngrijoreze pe germani, deoarece în 28 septembrie aliatii încep ofensiva în Flandra. În seara aceleiasi zile, Ludendorff îl viziteaza pe maresalul Hindeburg, exprimându-si opinia ca “trebuie cerut imediat un armistitiu; orice întârziere poate fi fatala”.
În ziua urmatoare, bulgarii semneaza armistitiul la Salonic.

Germania se resemneaza

În 30 septembrie, Hindenburg, Ludendorff, amiralul Paul von Hintze, Secretar de Stat si colonelul Heye, seful Biroului de Operatii, se întâlnesc la Spa. Expozeul lui Ludendorff este simplu:moralul trupelor este la pamânt, rezervele sunt epuizate, deci o ofensiva nu va fi posibila prea curând. La ora 12, conferinta se reia în prezenta lui Wilhelm al II-lea, care ramâne stupefiat de cele auzite. Cum politica este preocuparea sa imediata, el se gândeste sa aduca la putere o persoana care ar întruni majoritatea voturilor Reichstagului.
La 1 octombrie, printul Max de Baden accepta sa devina cancelar. Var al lui Wilhelm al II-lea, descendent direct al regelui Maximilien de Bavaria, printul este din punct de vedere politic omul circumstantelor. El stie ca misiunea sa este deosebit de grea, aproape penibila. În ziua urmatoare, în cadrul Consiliului de Coroana, el antameaza discutia privind oportunitatea unui armistitiu, dar Wilhelm al II-lea îl întrerupe imediat:”Înaltul Comandament va face demersurile necesare, dar tu nu esti aici pentru a crea dificultati Înaltului Comandament”.
În 3 octombrie, cancelarul Max de Baden îi adreseaza un mesaj cu patru întrebari lui Hindenburg:”Cât timp estimeaza ca e necesar ca armata sa mentina inamicul dincolo de frontierele Germaniei; Marele Cartier General ar trebui sa se astepte la o prabusire militara? Daca da, în cât timp? Situatia militara este într-atât de critica, încât e nevoie de actiuni în vederea armistitiului si a pacii?
În cazul în care, la întrebarea a treia, raspunsul va fi afirmativ, Marele Cartier General trebuie sa tina cont de faptul ca trebuie antamate tratative de pace. Sa se tina cont de asemenea, ca situatia critica a armatei poate duce la pierderea unor colonii si a unor teritorii germane, în particular, a Alsaciei si Lorenei”.
Hindenburg îi raspunde ca “armata germana ramâne puternica si respinge în continuare toate atacurile. Situatia devine însa din zi în zi mai critica, deci în aceste conditii este mai bine sa înceteze lupta, pentru a evita pierderile, atât din partea poporului german, cât si a aliatilor sai”.

Încep negocierile de pace

În noaptea de 3 spre 4 octombrie, Max de Baden îi adreseaza o telegrama presedintelui american, prin intermediul misiunii germane în Elvetia, prin care înstiinteaza:”Guvernul german roaga presedintele Statelor Unite ale Americii sa ia în mâinile sale problema stabilirii pacii, sa înstiinteze de aceasta cerinta a lui toate statele beligerante si sa le invite sa-si trimita plenipotentiari în vederea negocierilor. Guvernul german accepta ca baza pentru negocierile de pace programul expus de presedintele S.U.A. în mesajul sau catre Congres, în 8 ianuarie 1918, precum si în declaratiile lui ulterioare, mai ales în cuvântarea din 27 septembrie. Pentru a împiedica continuarea varsarii de sânge, guvernul german propune încheierea imediata a unui armistitiu general pe uscat, pe mare si în aer…”.
În 8 octombrie, secretarul de stat american Robert Lansing trimite nota de raspuns din partea presedintelui Wilson, în care specifica:”Presedintele Statelor Unite se simte obligat sa declare, în legatura cu propunerea unui armistitiu, ca nu s-ar simti îndreptatit sa propuna un armistitiu guvernelor cu care Statele Unite sunt aliate contra Puterilor Centrale, atâta timp cât armatele acestor puteri se afla pe pamântul lor… Presedintele crede a fi îndreptatit sa puna si întrebarea daca cancelarul vorbeste numai în numele acelor forte ale Reich-ului, care au purtat pâna acum razboiul. El socoate raspunsul la aceasta întrebare din orice punct de vedere extraordinar de important”.
În 12 octombrie, Max de Baden îi raspunde la rândul sau presedintelui american, declarând:”Guvernul actual german, care poarta raspunderea pentru pasul facut pentru pace, a fost format prin tratative si de comun acord cu majoritatea absoluta a Reichstag-ului. În orice actiune a sa, bazat pe vointa acestei majoritati, cancelarul Reich-ului vorbeste în numele guvernului german si al poporului german”.
Raspunsul lui Wilson, în 14 octombrie, este ca armistitiul va fi reglat cu puterile aliate, în conditii, care vor mentine superioritatea aliatilor. În acelasi timp, el cere încetarea imediata a razboiului submarin. Din acest moment, rolul de mediator al lui Wilson înceteaza, el devenind seful coalitiei.
Acest anunt suna ca un ultimatum pentru Wilhelm al II-lea. El întelege ca Statele Unite doresc capitularea completa a armatei germane, ca si sfârsitul dinastiei Hohenzollern.

Curând vom fi singuri în Europa!

Guvernul german convoaca imediat Cabinetul de razboi, în cadrul Conferintei de la Berlin, din 17 octombrie. Dezbaterile se poarta, în special în privinta efectivelor:Ludendorff estimeaza ca Foch dispune de 220 divizii, în timp ce armata germana dispune doar de 191 divizii, dintre care patru sunt austriece, iar batalioanele din 28 de divizii sunt reduse ca efectiv (200-500). Se impune deci stabilirea unui echilibru al fortelor, cât mai repede posibil. Sunt convocati 39 de înalti ofiteri, carora li se adreseaza doua întrebari importante:daca trupele îl vor urma pe Kaiser, pentru a stabili ordinea în tara si cea de-a doua, daca ele sunt capabile sa combata bolsevismul cu ajutorul armelor. Raspunsul vine cât se poate de repede, la ora 13:trupele nu vor lupta pentru ordinea interna avându-l pe Kaiser în fruntea lor. Colonelul Heye încheie deci, spunând ca:”armata va intra în ordine în tara, la ordinele generalilor sai” si ca “armata nu vrea sa mai lupte nici împotriva inamicului, nici împotriva tarii”.
Dupa câteva momente de reflectie, Wilhelm al II-lea decide ca renunta la coroana imperiala, dar ca ramâne rege al Prusiei. Conform Constitutiei însa, acest lucru este imposibil. Nestiind ce altceva sa faca, Wilhelm al II-lea îl demite pe Ludendorff.
În noaptea de 21 spre 22, Hindenburg îi comunica, plin de amaraciune cancelarului, prin intermediul colonelului von Haeften, agentul sau de legatura:”Turcia a început negocierile de pace. Austria o va face si ea în curând. Curând vom fi singuri în Europa. Tensiunea de pe frontul de vest este considerabila”.

Negocierile continua

În 20 octombrie, guvernul german consimte ca “raportul actual de pe fronturi trebuie sa stea la baza stipularilor, care sa-l asigure si garanteze. Guvernul german lasa la dispozitia hotarârii presedintelui ca acesta sa creeze o ocazie pentru reglementarea detaliilor”.
În 23 octombrie, presedintele Wilson îi raspunde printului Max de Baden si le transmite aliatilor oferta de armistitiu, pentru ca acestia sa poata statua conditiile lor.
În nota sa din 27 octombrie, guvernul german da un raspuns presedintelui american si cere recunoasterea armistitiului de catre aliati:”Guvernul german asteapta de-acum înainte propunerile pentru un armistitiu, care sa dea nastere la o pace a dreptatii, asa cum a caracterizat-o presedintele în manifestarile sale”.
În zilele urmatoare, la Versailles are loc examinarea detaliata a conditiilor armistitiului ce va fi impus Germaniei. În fine, la 4 noiembrie, textul definitiv al armistitiului este transmis prin cablu presedintelui Wilson. Se decide, printre altele, ca maresalul Foch asistat de un amiral britanic, sa le comunice acest text parlamentarilor germani mandatati de catre guvernul german sa semneze armistitiul.
În 5 noiembrie, Robert Lansing, secretarul de stat, adreseaza Germaniei raspunsul la ultima nota adresata de Max de Baden:”Presedintele m-a însarcinat mai departe sa va rog sa comunicati guvernului german ca maresalul Foch a fost împuternicit de catre guvernul Statelor Unite si de guvernele aliate sa-i primeasca pe reprezentantii autorizati ai guvernului german si sa le aduca la cunostinta conditiile armistitiului. El invita Germania, în cazul în care doreste un armistitiu, sa trimita parlamentari, care sa ia legatura cu generalul Foch”.
În noaptea de 6 spre 7 noiembrie, înaltul comandament german face cunoscuta lista cu plenipotentiarii sai:ministrul de stat Erzberger, generalul von Winterfeldt, ministrul plenipotentiar, contele Oberndorff, capitanul de marina Vanselow, precum si capitanii Geyer si von Helldorff, interpreti.

Germania, între anarhie si razboi civil

În acest timp, Germania se afla între anarhie si razboi civil. În 3 noiembrie, în portul Kiel, marinarii flotei de razboi refuza sa mai lupte. Militari si civili, cer deopotriva încetarea imediata a razboiului, dar si participarea poporului la guvernare, prin intermediul Consiliului Muncitorilor si Soldatilor. Miscarea revolutionara se întinde rapid la Hanovra, Köln si Braunschweig. În 9 noiembrie, Berlinul este cuprins, la rândul sau, de o adevarata febra revolutionara. Înarmati cu drapele rosii, manifestantii instigati de spartakisti, un grup foarte activ de militanti marxist-leninisti condus de Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, încearca sa asalteze Reichstag-ul. Manifestantii cer abdicarea imediata a Kaiserului. Printul Max de Baden îi telegrafiaza acestuia la Spa:”Abdicarea Domniei voastre a devenit necesara pentru a salva Germania de un razboi civil”.
Constient de faptul ca generalii sai pledeaza în favoarea abdicarii, Wilhelm I se hotaraste sa se refugieze în Olanda. Exilul sau este definitiv. În aceeasi zi, Max de Baden îi cedeaza cancelaria liderului social-democrat Friedrich Ebert, în timp ce, într-o efervescenta revolutionara, Philipp Scheidemann, un alt sef social-democrat, proclama Republica în 7 noiembrie.

În drum spre Compiegne

Cei sase parlamentari germani pleaca în 7 noiembrie la prânz, din Spa, unde se afla Marele Cartier General German. Ziarul Le Petit Parisien din 7 noiembrie anunta cu litere de-o schioapa:”Parlamentarii germani se afla deja pe drum”.Spre seara, delegatia se afla în fata liniilor franceze, în locul indicat de maresalul Foch, adica la Haudroy, situat la 2 kilometri nord de La Capelle. Este aproape ora 20, ploua marunt, e frig si ceata este deasa. Santinelele aflate în post reusesc sa vada un halo de lumina si se aude semnalul de “încetati focul”. Sosirea celor patru Mercedes-uri este anuntata în sunet de trompeta. În fata primei masini se detaseaza conturul unui imens drapel alb. Parlamentarii sunt cazati în vila Pasques, unde sunt primiti de catre comandantii Bourbon-Basset si Ducornez. Generalul von Winterfeldt, fost atasat militar la Paris îi prezinta pe membrii delegatiei germane. Apoi, delegatia abandoneaza automobilele Mercedes ornate cu vulturul imperial, pentru a se urca la bordul a patru masini frantuzesti:un Delaunay, un Dedion, un Renault si un Panhart. La miezul noptii este servita o cina frugala în apropiere de Saint-Quentin. Drumul continua apoi catre gara din Tergnier, unde delegatia condusa de generalul Debeney ajunge la ora 3 dimineata. Un tren compus din trei vagoane îi asteapta. Vagonul-salon al parlamentarilor germani este vagonul lui Napoleon al III-lea, construit în 1860 si care îi servea acestuia pentru deplasarea la Compičgne. Salonul este tapisat în satin verde si mai poarta înca semnele coroanei imperiale. Trenul pleaca într-o directie necunoscuta parlamentarilor, iar geamurile vagonului sunt camuflate.
În 8 noiembrie, la ora 7 dimineata, delegatia ajunge la Rethondes, în apropiere de Compičgne. Trenul maresalului Foch se afla deja pe linia paralela si el îi primeste pe delegati în vagonul sau personal la ora 9.

 

Vagonul 2419 D intra în istorie

Primul contact este destul de violent, deoarece Foch asteapta mai întâi ca plenipotentiarii germani sa ceara armistitiul:”Cereti armistitiul?
Atunci spuneti asta! În cazul în care îl cereti, va vom face cunoscute conditiile în care va putea fi obtinut”, spune el sec.
Dupa discutiile privind conditile armistitiului, germanilor li se da un ragaz de 72 de ore, pentru a da un raspuns definitiv. Erzberger ar dori mai întâi încetarea focului, pentru a combate miscarea bolsevica din Germania din acel moment, dar Foch refuza:”Focul nu va înceta decât dupa semnarea armistitiului”.
La ora 13, capitanul von Helldorf, care serveste ca interpret, pleaca la Spa, catre cartierul sau general. Duminica, 10 noiembrie, guvernul german ia la cunostinta conditiile armistitiului si în aceeasi dupa-amiaza sunt trimise doua mesaje delegatiei germane:unul semnat de maresalul Hindenburg, în care se precizeaza anumite atenuari privind conventia de armistitiu, celalalt, semnat de cancelar, care îi acorda lui Mathias Erzberger mandatul de a semna armistitiul.
În fine, în 11 noiembrie armistitiul este semnat la ora 5.10 dimineata de catre maresalul Foch, amiralul sir Roselyn Wemyss, generalul Maxime Weygand, contele Alfred von Oberdoff, Mathias Erzberger, generalul von Winterfeldt si capitanul Vanselow. Ultimii doi au lacrimi în ochi.
La ora 5.45, generalul Mordacq îl anunta pe Clemenceau ca armistitiul a fost, în fine, semnat si ca va intra în vigoare la ora 11 a aceleiasi zile. La Ministerul de Razboi bucuria este imensa. Bucuria nu este împartasita la fel de toata lumea. Înflacaratul general Mangin exclama aproape profetic:”În 20 de ani vom avea din nou razboi! Armata germana nu a fost distrusa, iar noi nu am intrat în Germania cu arma în mâna”.
În aceeasi dimineata, maresalul Foch îi relateaza presedintelui Raymond Poincaré evenimentele petrecute, remarcând totodata:ŤGermanii au acceptat conditiile pe care noi le-am impus, dar nu s-au declarat înca învinsi. Cel mai rau este ca ei însisi cred sincer acest lucru “.
La ora 11, clopotele rasuna în toata Franta. Pe front, trompetii urcati pe parapete suna din toate puterile Încetati focul, Desteptarea, sau La drapel. Pretutindeni se aude Marseilleza.
În fata, în transeele germane se simte usurarea. Pentru prima oara, în cei patru ani, francezii si germanii se pot privi fara a se împusca. Armistitiul a fost semnat dimineata între aliati si germani. Ultimul soldat francez ucis de un glont ratacit, exact la ora 11, în ziua de 11 noiembrie, este agentul de legatura Auguste Trébuchon, care anunta ordinul de adunare a regimentului sau, în vederea aprovizionarii. Razboiul lasa însa în urma sa peste opt milioane de morti si sase milioane de mutilati.
În ziua urmatoare, prin Ordinul de zi Nr. 5961, maresalul Foch adreseaza un mesaj armatelor aliate: “Ofiteri, subofiteri si soldati ai armatelor aliate, dupa ce inamicul a fost oprit definitiv, ati câstigat cea mai mare batalie din istorie, ati salvat cauza cea mai sfânta:libertatea lumii. Fiti mândri, posteritatea va va pastra recunostinta”.

Ziua de 11 noiembrie la Paris

Vremea este racoroasa la Paris, a cazut chiar un pic de bruma. Orasul este în asteptare înca din zori. Nimeni nu manifesta îngrijorare sau nerabdare, însa toata lumea asteapta un semnal. Primii sunt informati redactorii jurnalelor si directorii de banci. Multimea asteapta o confirmare vizuala. Catre ora 10, apar afise pe toate fatadele sediilor ziarelor Echo de Paris, Gaulois si Matin.
În acest moment lumea se dezlantuie. Sunt trase 1.200 de salve de tun si toate clopotele încep sa bata ca în dimineata de Paste. Orasul se umple de drapele si trecatorii îsi transmit unul altuia vestea cea mare. Bucuria tuturor este imensa. Uzinele si atelierele se golesc, la fel si scolile sau magazinele. Toata lumea se afla în strada. Tobele bat, trompetele suna, toata lumea cânta Marseilleza: “Ziua gloriei a sosit!” Lumea se îmbratiseaza pe strazi, balcoanele încep sa fie pavoazate cu drapele. Clemenceau îsi face aparitia la una din ferestrele de la Grand Hôtel si este ovationat de multime. Place de la Concorde se umple de trofee, care din ora în ora devin tot mai numeroase. Tunurile germane servesc acum ca estrade pentru neobositii oratori. Se lasa seara si bulevardele sunt puternic luminate. Restaurantele si cafenelele sunt mai animate ca în seara de Revelion. Sampania umple paharele si convivii se ridica în picioare ori de câte ori se cânta Marseilleza sau imnurile nationale ale aliatilor.
Bucuria se prelungeste pâna târziu în noapte si parizienii merg la culcare cu zâmbetul pe buze.

Amara umilinta a înfrângerii

La Berlin, guvernul german si maresalul Hindenburg se arata totusi satisfacuti de rezultatele negocierilor si îi multumesc lui Erzberger, seful delegatiei, pentru serviciile aduse patriei. În Neue Badische Landes Zeitung se poate citi: “Nu ne ramâne decât o speranta si credem ca o pace încheiata pe baza unui astfel de armistitiu nu va fi de lunga durata. Libertatea recâstigata ne va face destul de puternici pentru a scapa mai târziu, de o pace atât de nedreapta”.
Din acel “furor teutonicus”, care strabatuse societatea germana pe parcursul anului 1914, nu mai exista acum decât o slaba urma, iar aura aproape sacra cu care fusese învaluit atunci Kaiserul în misiunea cvasi- apocaliptica de a “împlini Judecata de Apoi contra dusmanilor Germaniei” a disparut odata cu acesta.
Reprezentantii tinerei republici îi întâmpina pe combatanti cu cuvintele: “soldati, voi reveniti neînvinsi”, însa sentimentul de injustitie, cel al durerii pierderii celor dragi, ca si umilinta înfrângerii îsi fac loc treptat în sufletele germanilor.
Cum cererea de armistitiu vine din partea reprezentantilor civili si nu a militarilor, acestia din urma o percep ca pe o infamie. În lunile ce urmeaza semnarii armistitiului, Hindenburg si Ludendorff atribuie înfrângerea militara suferita “unei lovituri de pumnal în spate” (Dolchstosslegende) din partea politicienilor si a burgheziei cosmopolite. Expresia este preluata cu fervoare de germanii umiliti si utilizata mai târziu de partidele ultranationaliste, în particular de partidul nazist.

sursa: historia.ro

Posted in Uncategorized | Leave a comment

10 noiembrie 1918 – România declară război Puterilor Centrale. Regele Ferdinand ordonă mobilizarea generală a armatei române.

PROCLAMATIA REGELUI FERDINAND CATRE OSTASI

Iasi, 10 noiembrie 1918

Ostasi,

Ora mult asteptata de catre toata suflarea romaneasca, si indeosebi de voi, vitejii mei ostasi, a sunat in sfasit dupa lunga si dureroasa asteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunare ne impune ca o sfanta si patriotica datorie sa luam iarasi arma in mana ca sa izgonim, impreuna cu ele pe vrajmasul cotropitor din tara si sa aducem linistea populatiei asuprite.

Regele vostru va cheama din nou la lupta ca sa infaptuiti visul nostru de atatea veacuri: Unirea tuturor Romanilor, pentru care in anii 1916-1917 ati luptat cu atata vitejie.

Sufletele celor cazuti pe campul de onoare va binecuvanteaza pentru aceasta ultima sfortare: privirile credinciosilor nostri aliati sunt indreptate cu dragoste si incredere spre tara noastra si fiii ei. Camarazii vostri de arme… cari vin in ajutorul nostru, cunosc vitejia voastra de la Oituz, Marasesti si Marasti, aratati-le ca timpul de asteptare n-a putut sa slabeasca bratul ostasului roman. Fratii nostri din Bucovina si din Ardeal va cheama pentru ultima aceasta lupta, ca prin avantul vostru sa le aduceti eliberarea de jugul strain.

Biruinta e a noastra si viitorul va asigura intregului neam romanesc viata pasnica si fericita.

Inainte deci cu vitejia stramoseasca!

Dumnezeu este cu  noi!

Ferdinand

sursa: Dr. Ioan Suciu, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucuresti, Biblioteca Astra, 1943, p.31-32

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cercul metodic la disciplina Istorie, sâmbăta, 17 noiembrie 2018

Cercul metodic la disciplina Istorie, semestrul I, anul şcolar 2018-2019, se va desfăşura
la Colegiul Naţional Economic ,,Gheorghe Chiţu”, Craiova, sâmbăta, 17 noiembrie 2018,
orele 10.00.
Tema cercului: “100 de ani de la Marea Unire din 1918”

Materialele pentru cerc se vor trimite pe adresa de email  istoriedj@gmail.com până la data de 10 noiembrie 2018.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

18 octombrie 1918 – Discursul ţinut de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta prin care cerea desprinderea Transilvaniei de Ungaria

Onorată Cameră, N-a sosit încă timpul să încheiem bilanţul războiului mondial. Cu facultăţile noastre debile omeneşti, fie cu ajutorul minţii, fie cu al fanteziei, nu suntem în stare să prevedem, urmările rele sau bune ale războiului. Un fapt îl putem stabili de pe acum.

Războiul mondial a avut un rezultat mare: acceptarea din partea tuturor naţiunilor a principiului, că în viitor nu va mai fi deosebire între naţionalitate şi naţiune şi naţiunile mari şi mici vor avea drepturi egale.
Cât de dureros a fost pentru noi, naţionalităţile care ne-am considerat şi numit întotdeauna „naţiune” – să fim consideraţi şi trataţi din partea autorităţii  de stat drept naţionalităţi.

De la întemeierea creştinismului multe spirite geniale au luptat pentru propăşirea omenirii şi mulţi au încercat să definească bazele de muncă pentru binele şi progresul întregii omeniri.
Şi dacă au fost spirite, care în evul vechiu şi după întemeierea creştinismului au aflat calea adevărată, propagând adevăratele principii ducătoare la scop, aceştia n-au avut putinţa să pună în aplicare practică principiile ce le profesau.
E meritul lui Wilson, că în cunoscutele lui puncte a dat expresie acelor principii şi le-a cristalizat aşa, că nu se vor mai putea falsifica niciodată. Dacă omenirea va isbuti să realizeze, să înfăptuiască aceste principii, atunci de la întemeierea creştinismului încoace n-a fost un eveniment mai însemnat ca acesta, pentru omenire.

 Noi, reprezentanţii micilor naţiuni, am aşteptat cu nerăbdare atitudinea cercurilor conducătoare ale monarhiei faţă de aceste puncte şi naţiunile nemaghiare au primit cu nespusă bucurie ştirea că Ministerul de Externe al monarhiei a înaintat la Washington propunerea de pace, căci astfel s-a recunoscut oficial, atât din partea reprezentanţei noastre externe, cât şi din partea guvernului şi partidelor maghiare, că noi de acum nu mai suntem naţionalităţi, ci naţiuni.

Cunoaştem mărimea vremilor prin care trecem; cunoaştem că aceste probleme mari nu le putem trata conduşi de egoism. Cunoaştem adevărul, care iese la iveală şi într-unul dintre punctele lui Wilson*, că nu trebuie să lăsăm teren urei, egoismului, când se tratează aceste probleme a căror rezolvare reală şi serioasă se poate face numai cu ajutorul deplinei sincerităţi.

Drept aceea, reprezentanţa organizaţiei naţionale a românilor a hotărât să-şi definească atitudinea faţă de aceste puncte şi din încredinţarea acesteia, comunic onoratei Camere următoarea declaraţiune 

 «Comitetul executiv al Patridului Naţional Român din Ardeal şi Ungaria, ca organ politic al naţiunii române din Ardeal şi Ungaria, constată că urmările războiului îndreptăţesc pretenţiunile de veacuri ale naţiunii române la deplina libertate naţională.

Pe temeiul dreptului firesc, că fiecare naţiune poate dispune, hotărî singură şi liber soarta ei, un drept oarecare, este acum recunoscut şi de către guvernul ungar prin propunerea de armistiţiu a monarhiei, naţiunea română din Ungaria şi Ardeal doreşte să facă acuma uz de acest drept şi reclamă în consecinţă şi pentru ea dreptul, ca liberă de orice înrâurire străină, să hotărească singură aşezarea ei printre naţiunile libere, pentru şi stabilirea legăturii de coordonare a ei cu celelalte naţiuni libere.

Organul naţional al naţiunii române din Ungaria şi Ardeal nu recunoaşte îndreptăţirea acestui parlament şi acestui guvern să se considere ca reprezentante ale naţiunii române, ca să poată reprezenta la congresul general de pace interesele naţiunii române din Ungaria şi Ardeal, căci apărarea intereselor ei naţiunea română o poate încredinţa numai unor factori disignaţi de propria lor adunare naţională.

 

     Afară de organele delegate de adunearea naţională sau alese din mijlocul său, aşadar afară de comitetul executiv al Partidului Naţional Român, nimeni nu poate fi îndreptăţit să trateze şi să hotărească în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii române.

Toate deciziunile şi acordurile, care s-ar lua şi s-ar face fără aprobarea acestor organe, le declarăm ca nule şi fără valoare, care nu leagă întru nimic naţiunea română.

Naţiunea română care trăieşte în monarhia austro-ungară aşteaptă şi cere – după multe suferinţe de veacuri – afirmarea şi valorizarea drepturilor ei nestrămutate şi Inaleinabile, la deplină viaţă naţională».

1918, “Bihorul în epoca unirii. Documente”, Oradea, 1973, p. 112-113

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concursul Național dedicat Centenarului Marii Uniri, “Identitatea, patrimoniu și practici culturale”

Concursul Național dedicat Centenarului Marii Uniri, “Identitatea, patrimoniu și practici culturale”, din cadrul Proiectului Cultural “Copilăria unește România”.

Concursul se adresează elevilor de liceu, coordonați de cadre didactice care predau disciplina istorie sau limba și literatura română, un profesor având dreptul să coordoneze un singur elev. Lucrările și fișa de înscriere se trimite pe adresa indicată în regulament.

FIȘA DE ÎNSCRIERE – CONCURS NAȚIONAL DE ESEURI DEDICAT CENTENARULUI MARII UNIRI

REGULAMENT CONCURS 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

9 octombrie 2018 – Ziua Comemorării Holocaustului în România

9 octombrie 2018 – Ziua Comemorării Holocaustului în România.

Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului (Themesko Dives vash o Poraimosko Astaripen pe Godyate în romani) este un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și rromii care au murit în Holocaust.

Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Bucovina revenise sub administrația României conduse de Ion Antonescu în luna iunie a aceluiași an.

Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Consfătuirea judeţeană a profesorilor de istorie din judeţul Dolj – 2018

Consfătuirea judeţeană a profesorilor de istorie din judeţul Dolj are loc la Liceul de Arte Marin Sorescu, Craiova, în data de 22 septembrie 2018, orele 10:00

Posted in Uncategorized | Leave a comment

“Marea Unire – România, la 100 de ani” – Documentar video

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Calendar ROMÂNIA – Marea Unire din 1918 – Primul Centenar !

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Conferința Națională a Profesorilor de Istorie – 12-14 iulie 2018, București

La Conferința Națională a Profesorilor de Istorie desfășurată la Facultatea de Istorie-Universitatea din București în cadrul Programului Centenar derulat de către Societatea de Științe Istorice din România în parteneriat cu Universitatea sus menționată, în perioada 12-14 iulie 2018 au participat din partea filialei județene Dolj a S.Ș.I.R. prof.dr. Dragomir Silviu Bertoni cu comunicarea intitulată ,,Oltenia în vreme de război.Aspecte privind jaful, distrugerile și abuzurile din timpul ocupației străine (1916-1918)” și prof. Alexandru Mănescu cu comunicarea intitulată ,,Monumente doljene-mărturii ale luptei pentru realizarea dezideratului unității naționale”.

După Festivitatea de deschidere a urmat Conferința inaugurală susținută de către prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, cu prelegerea intitulată „Meseria de profesor de istorie, astăzi” în care au fost reliefate aspecte și implicații ale disciplinei în raport cu societatea contemporană.

În continuare, în zilele următoare au urmat desfășurarea lucrărilor pe secțiuni, conform programului, având drept moderatori personalități de un mare prestigiu științific.

În cadrul desfășurării lucrărilor Conferinței, în data de 13 iulie a.c. a fost organizată o vizită la Muzeul Băncii Naționale a României unde au fost înfățișate membrilor delegației de profesori atât valorosul patrimoniu arhitectural cât și cele trei  expoziții: ,,Istoria circulației monetare în România”, ,,Istoria leului” precum și ,,tezAur”.

Totodată, a fost dezbătută și elaborată Rezoluția Conferinței Naționale a Profesorilor de Istorie din România privind aspecte legate de statutul disciplinei în raport cu elaborarea noilor planuri-cadru pentru liceu, astfel:

REZOLUȚIE

a Conferinței Naționale a Profesorilor de Istorie din România

Cunoașterea istoriei are un rol decisiv în formarea modului în care oamenii înțeleg lumea în care trăiesc și acționează apoi pentru a modela viitorul. Progresul lumii moderne a fost în mare măsură legat de creșterea însemnătății educației școlare cu privire la trecutul istoric și de capacitatea acesteia de a asigura un set comun de cunoștințe și valori care au modelat apoi acțiunea socială.

Având în vedere aceste realități inconturnabile, ne exprimăm îngrijorarea cu privire la modul cu totul netransparent în care Ministerul Educației Naționale tratează problema adoptării unor noi planuri-cadru pentru liceu și intenționează să marginalizeze disciplina Istorie în cadrul acesteia. Contrastul cu modul în care s-a procedat în 2016 la dezbaterea și adoptarea planului-cadru pentru clasele V-VIII atestă un grav regres instituțional. În 2016 Ministerul Educației a organizat o amplă dezbatere națională care a durat trei luni, iar Academia Română, universitățile, organizațiile societății civile și toți cetățenii interesați au putut să-și exprime punctele de vedere. Profesorii de istorie și Societatea de Științe Istorice din România au participat activ la această dezbatere, argumentele au fost luate în considerare, iar la capătul acestui proces disciplinei istorie i-au fost atribuite la clasa a V-a două ore săptămânal, față de o oră cât era până atunci.

Acum, la mai mult de 7 luni de la publicarea pe site a unor proiecte nesatisfăcătoare de plan-cadru pentru liceu, dezbaterea se reduce la unele afirmații punctuale ale decidenților din Minister în cadre care evită discuțiile pe fond. În anul celebrării Centenarului Marii Uniri, marginalizarea disciplinei Istorie în sistemul educațional este un act profund antinațional.

În această situație, reamintim faptul că art.14, alin.1 din Legea Educației Naționale nr.1/2011, în vigoare, obligă Ministerul Educației Naționale să proiecteze, să fundamenteze şi să aplice strategiile naţionale în domeniul educaţiei „cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor”. Societatea de Științe Istorice din România, care este la nivel național cea mai cuprinzătoare organizație de profil din domeniul istoriei, este co-semnatară, împreună cu alte 23 organizații profesionale reprezentative din domeniul educației, a unui protocol de colaborare semnat la 27 ianuarie 2011 cu Ministerul Educației, și ca atare parte componentă a procesului care ar trebui să conducă la „revizuirea, completarea și dezvoltarea cadrului de referință al curriculumului național, în conformitate cu noua realitate educațională națională și europeană”.

În temeiul responsabilității ce-i revine și al expertizei acumulate S.Ș.I.R. reînnoiește ferm angajamentul său de a consolida poziția istoriei în viitoarele planuri-cadru, susținând mărirea numărului de ore care îi sunt destinate, cu deosebire la profilul real, ca o condiție a recunoașterii importanței istoriei și a tuturor celorlalte discipline umaniste în formarea tinerelor generații.

Deși am mai făcut-o și altădată, reluăm pe scurt câteva argumente, care ar trebui să ofere decidenților politici un prilej de reflecție suplimentară înainte de a hotărî locul și rolul disciplinei noastre în noile planuri-cadru.

De la latini a juns până la noi sintagma „Historia magistra vitae”, potrivit căreia istoria este un dascăl al vieții, ceea ce induce că înțelegerea lumii în care trăim depinde hotărâtor de ceea ce știm despre trecut. De aici își trage seva, identitatea și unitatea noastră națională. Totodată, istoria contribuie esențial la dezvoltarea gândirii critice, a capacității de a distinge adevărul de fals, binele de rău, aparența de esență, fără de care înțelegerea societății este imposibilă. De aceea, modul în care este predată istoria și valoarea învățământului la această disciplină nu sunt relevante doar în perspectivă didactică, ci și pentru societate, în general.

Credem cu tărie că de nivelul general al cunoașterii istorice depinde competența civică a cetățenilor României. Faptul că un număr prea mare de concetățeni nu participă la coagularea voinței politice democratice este un simptom îngrijorător al unei fațete a analfabetismului funcțional. Avem convingerea că rezolvarea problemelor complicate ale lumii în care trăim nu se poate împlini prin soluții de conjunctură, oricât de bine ar fi primite, ci doar prin construcția unei viziuni de ansamblu, pentru al cărei succes recursul la timp este imperios necesar. A neglija cunoașterea istorică însemnă să sacrificăm, pe termen lung, capacitatea fiecăruia dintre noi și a noastră împreună de a acționa pentru înfăptuirea conștientă a unei lumi mai bune și mai drepte.

În calitate de profesori de istorie, suntem conștienți că avem multe de făcut pentru a ne îmbunătăți activitatea de educare a tinerilor. Recunoașterea socială a însemnătății educației istorice și concretizarea acestei recunoașteri în alocarea unui număr suficient de ore – cel puțin câte 2 ore pe săptămână în trunchiul comun la fiecare din clasele V-XII – sunt condiții necesare pentru a ne putea îndeplini eficient menirea de educatori. În ceea ce ne privește, suntem deciși să acționăm astfel încât elevii și studenții nostri să capete cunoștințe solide despre trecut, capacitatea de a înțelege complexitatea socială, precum și valori care să-i ghideze în acțiune. Deschiderea față de lume, ca și față de dinamica înnoitoare a societății în care trăim sunt esențiale pentru competența civică a fiecăruia dintre noi, ca și pentru capacitatea comună de a modela în sens pozitiv viitorul României, al Europei și al umanității.

Pentru aceasta, participanții la Conferința Națională a Profesorilor de Istorie din România, reuniți la București în zilele de 12-14 iulie 2018, solicită:

  • Ministerul Educației să dea curs art.14 (1) din Legea Educației Naționale nr.1/2011, în vigoare, și să consulte toți partenerii sociali, inclusiv asociațiile profesionale reprezentative din domeniul educației, înainte de a adopta vreo decizie în legătură cu planul-cadru pentru liceu, precum și în toate etapele elaborării programelor școlare.
  • Alocarea pentru disciplina Istorie a unui număr de cel puțin 2 ore săptămânal în trunchiul comun la toate clasele și filierele învăţământului liceal, cu păstrarea numărului de 3 ore săptămânal la profilul uman.
  • Elevii de la profilul real al filierei teoretice și cei de la filierele tehnologice și vocaționale să aibă posibilitatea de a alege Istoria ca probă opțională la examenul de bacalaureat.
  • Obligativitatea tezei la disciplina Istorie la clasa a XII-a.

Având în vedere însemnătatea națională a competenței civice a cetățenilor României, textul acestei rezoluții în favoarea educației istorice este deschis spre semnare on line tuturor celor care aderă la conținutul său.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Atelierele creative de cunoaştere „Prietenii Istoriei”

Atelierele creative de cunoaştere „Prietenii Istoriei”

Muzeul Olteniei Craiova, cu sprijinul Consiliului Județean Dolj, organizează în perioada 03-27 iulie, ateliere de creație în spațiul interactiv din strada Madona Dudu, nr.14, în cadrul Secției de Istorie-Arheologie.


Propuse atât ca o modalitate practică de petrecere a timpului liber pentru cei mici, atelierele creative de cunoaştere „Prietenii Istoriei” au un important rol educativ și creativ, ajutând copiii să-și dezvolte cunoștintele teoretice de istorie și artă.
Ateliere creative se vor derula în luna iulie, conform următorului orar:
,,Mânuțe pricepute”, se va derula în fiecare zi de marți și miercuri, începând cu ora 9.30. Copiii vor avea ocazia de a se exprima plastic utilizând materiale, instrumente şi tehnici variate. Atelierul este coordonat metodologic de către Popescu Valentina și Popescu Irina, muzeografi în cadrul secției de Istorie-Arheologie.
,,Arta în preistorie”, se va derula în fiecare joi, începând cu ora 9.30. În cadrul acestui atelier cei mici vor avea ocazia să realizeze picturi reprezentative din perioada artei parietale. Atelierul este coordonat metodologic de către Popescu Valentina și Popescu Irina, muzeografi în cadrul secției de Istorie-Arheologie.
,,Atelier creație bijuterii”, se va derula în fiecare vineri, începând cu ora 9.30. Atelierul este coordonat metodologic de către Gherban Adina, muzeograf în cadrul secției de Istorie-Arheologie.
Activitățile se adresează copiilor cu vârsta cuprinsă între 4-12 ani, iar înscrierile vor avea loc în perioada 11 -22 iunie, în limita locurilor disponibile (grupe de vârste apropiate, a câte maxim 20 de copii).
Înscrierile se fac la numărul de telefon 0251.417 756 și la sediul Secției de Istorie-Arheologie (str. Madona Dudu nr. 14), între orele 09.00-16.00.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

26 iunie 2018, Ziua Drapelului Naţional

Drapelul tricolor este un simbol naţional, alături de stemă, sigiliu şi imn, aşa cum prevede Constituţia României din 1991 modificată şi completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. În forma actuală, Constituţia stabileşte, prin Articolul 12, că “drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu”, potrivit www.cdep.ro şi www.constitutiaromaniei.ro.

Drapelul Naţional a fost decretat, pentru prima dată, ca simbol naţional de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească, la 14/26 iunie 1848, având deviza “Dreptate – Frăţie” înscrisă pe el, aşa cum arată “Istoria României în date”, Ed. Enciclopedică, 2003.

El nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuţia culorilor (în materie de proporţie şi poziţie) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluţia de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluţionar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel naţional steagul standard cu trei culori.

Documente sigilografice atestă faptul că, în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roşul în partea superioară, galbenul în mijloc şi albastrul la bază. De asemenea, proporţia culorilor nu a fost aceeaşi cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul şi chiar Ştefan cel Mare.

În contextul revoluţionar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naţionale, şi revoluţionarii români, aflaţi la Paris la izbucnirea revoluţiei, arborau drapelul albastru, galben, roşu. Aşa avea să fie şi consfinţit, ca drapel naţional, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la Bucureşti, deşi, iniţial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, potrivit siteu-lui www.presidency.ro.

Guvernul provizoriu întărea că “Steagul naţional va avea trei culori – albastru, galben şi roşu”. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri cât şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte “Dreptate, Frăţie”. Drapelul naţional tricolor, roşu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfinţit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naţionale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci Câmpia Libertăţii.

La 3 iunie 2013, Comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei a hotărât reintroducerea stemei ţării pe tricolor, în legea fundamentală. Amendamentul propus de deputatul PSD, Gheorghe Emacu, a fost votat cu 13 voturi “pentru” şi o abţinere, fără o dezbatere prealabilă a membrilor Comisiei. Prin adoptarea acestui amendament, alineatul 1 din Articolul 12 urma să fie reformulat astfel: “Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema ţării; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu”. Propunerea legislativă privind revizuirea Constituţiei României, care includea şi acest amendament, s-a aflat în lucru la comisiile permanente ale Senatului, având numărul de înregistrare L233/2014, dar la 27 decembrie 2016 a fost retrasă de către Senat.

Ziua Drapelului Naţional este marcată de autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări educative cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. Cu prilejul acestei zile, în Capitală şi în toate municipiile reşedinţă de judeţ, sunt organizate ceremonii publice de înălţare a Drapelului Naţional.

Cel mai mare drapel al României, care a constituit un nou record mondial, a fost desfăşurat, la 27 mai 2013, pe aerodromul Clinceni. Drapelul, cântărind aproximativ 5.000 kg, a avut dimensiunile de 349,425 x 226,917 metri, rezultând o suprafaţă declarată de 79.290,39 mp.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Şcoala de vară Holocaustul din România între istorie şi memorie, Surduc 2018

Şcoala de vară Holocaustul din România între istorie şi memorie, Surduc 2018

ADRESA HOLOCAUST SURDUC 2018

APEL INSTITUT

PROGRAM

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate finale Concursul Național Memoria Holocaustului – etapa județeană, 25 mai 2018

Rezultate concurs Memoria Holocaustului

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Înălțarea și Ziua Eroilor – 17 mai 2018

Ziua Eroilor. De Înălţarea Domnului, pe 17 mai 2018, în toate catedralele, bisericile şi mănăstirile ortodoxe din ţară şi străinătate sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români.


Înălţarea Domnului
, numită în popor şi Ispas, este unul dintre cele douăsprezece mari praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe şi se sărbătoreşte întotdeauna în joia din săptămâna a şasea după Paşti, adică la patruzeci de zile după Înviere. Anul acesta Praznicul are ca dată de sărbătorire ziua de 17 mai 2018.

Este Ziua Eroilor din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român. Pe data de 10 martie 1920, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca în Ziua Înălţării Domnului să se oficieze slujba parastasului şi pomenirea eroilor în toată ţara.

Pomenirea eroilor a fost interzisă din 1948 şi reluată prin hotărârile Sfântului Sinod din anii 1999 și 2001, când sărbătoarea Înălţării a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. Totodată, în anul 1995 autorităţile de stat au decis ca Ziua Eroilor să se cinstească în ziua Înălţării Domnului, iar din anul 2003 a devenit zi de sărbătoare naţională. Totodată, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase, în această zi, în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concursul pentru elevi: Ce ştim despre Marea Unire a românilor din 1918? – 16 mai 2018

Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţii din Craiova în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi filiala Craiova a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România a organizat, pe data de 16 mai 2018, concursul pentru elevi: Ce ştim despre Marea Unire a românilor din 1918? Concursul a avut loc la sediul central al Universităţii din Craiova, ora 12.00, sala 443D. Concursul s-a adresat elevilor de clasa a X-a de la Colegiile şi Liceele cu profil umanist din Craiova şi se înscrie în seria manifestărilor România Centenar. Au fost prezente 4 echipe, fiecare echipă compusă din doi elevi de la următoarele unităţi de învăţământ craiovene: Colegiul Naţional „Elena Cuza”, Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan”, Liceul „Voltaire” şi Liceul Teoretic „Henri Coandă”. Elevii participanţi la concurs au primit Diplome de onoare, iar câştigătorii au fost recompensaţi, din partea Facultăţii de Ştiinţe Sociale, cu premii constând în cărţi de istorie (Premiul I a fost obținut de către echipajul Liceului Voltaire, Craiova)

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Finale Sesiunea de referate și comunicări la istorie pentru elevii din învățământul liceal, etapa județeană, 11 mai 2018

REZULTATELE FINALE LA SESIUNEA DE REFERATE ȘI COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL 2018

Posted in Uncategorized | Leave a comment

9 mai 1977 – 9 mai 2018 – 141 ani de la Proclamarea Independenței României

Războiul de Independență al României este numele folosit în istoriografia română pentru participarea României la Războiul ruso-turc din anii 1877 – 1878. În urma acestui război, România a obținut independența față de Imperiul Otoman. Pe 4 / 16 aprilie 1877, România și Imperiul Rus au semnat un tratat la București care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul tării în drumul spre Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a României.

Inițial, înainte de 1877, Rusia nu a dorit intrarea României în război nedorind ca aceasta să participe la tratatele de pace pentru împărțirea teritoriilor, însă rușii s-au lovit de o puternică rezistență suferind pierderi grele și fiind învinși de trupele (40.000 de soldați) conduse de Osman Pașa în asediul Plevnei.

În România a fost declarată mobilizarea trupelor. Aproximativ 120.000 de soldați au fost masați de-a lungul Dunăriipentru apărarea țării în fața unui eventual atac al turcilor. Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman pe 12/24 aprilie 1877, iar trupele ruse au intrat în România pe la Ungheni, peste nou construitul pod de peste Prut, opera cunoscutului inginer francez Gustave Eiffel.

La începutul domniei principelui Carol I, România era un stat mic, cu o suprafață de 121.000 km2 și cu o populație de circa 5 milioane de oameni. Încă aproximativ 5 milioane de români trăiau în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine. Dezvoltarea economico-socială ca și aspirațiile naționale ale României erau grav afectate de statutul de vasal al Imperiului Otoman.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, statul român trecuse printr-un amplu proces de modernizare economică, socială și politică. Aceste transformări au contribuit la consolidarea luptei pentru independență, atât față de puterea suverană, cât și de limitările impuse de marile puteri europene. Atât în timpul domniei lui Cuza cât și după abdicarea sa, s-a desfășurat o amplă activitate propagandistică de către românii aflați în diferite state europene, în încercarea de influențare a opiniei publice internaționale în favoarea intereselor românești. În același timp, oamenii politici români au întărit legăturile cu reprezentanții mișcărilor de eliberare națională din Balcani.

Viața politică internațională din perioada de dinaintea izbucnirii războiului a cunoscut o readucere în primul plan al discuțiilor a așa-numitei „Chestiuni Orientale”. Puterile europene au fost obligate să se concentreze din nou asupra Imperiului Otoman și a situației națiunilor care încercau să-și câștige independența, având de optat între păstrarea integrității teritoriale a imperiului sau reîmpărțirea sferelor de influență în Balcani. În iulie 1875 a izbucnit răscoala din Herțegovina. În august același an s-au ridicat la luptă bosniecii. În aprilie 1876 s-au răsculat bulgarii, iar în iunie Serbia și Muntenegru declanșau războiul împotriva Imperiului Otoman. Marile puteri aveau interese diferite în regiune. La începtul anului 1877, după eșecul conferințelor internaționale de la Constantinopol (decembrie 1876 și ianuarie 1877) și de la Londra (martie 1877), soluția militară părea de neevitat.

În aceste condiții, guvernul român a luat măsuri hotărâte începând cu 1876 pentru întărirea armatei. A fost decretată o mobilizare parțială, a fost creat corpul de observație de la Gruia, au fost executate lucrări de fortificare a mai multor puncte strategice. Toate aceste măsuri s-au luat într-o atmosferă de susținere din partea populației și cu un moral ridicat al armatei.

Guvernul român a adoptat la început o politică de neutralitate față de conflictele de la sudul Dunării și a depus eforturi diplomatice pentru recunoașterea independenței țării pe cale pașnică. Premierul român Lascăr Catargiu a trimis o notă diplomatică către puterile garante prin care afirma că România este separată de Turcia și nu face parte din Imperiul Otoman. În aceeași notă, premierul român declara că România se va opune armat oricărei încercări de violare a teritoriului național iar, într-un conflict general, România urma să coopereze cu puterile care îi vor garanta integritatea și drepturile statale.

Iminența declanșării unui nou război între ruși și otomani a determinat guvernul român să negocieze cu reprezentanții Imperiului Rus la Livadia în septembrie 1876 condițiile trecerii armatei imperiale pe teritoriul național în drumul lor spre Dunăre. Cele două guverne au semnat la București la 4 /16 aprilie 1877 convenția prin care românii acordau „liberă trecere” trupelor țariste, în condițiile în care Imperiul Rus garanta apărarea și menținerea integrității teritoriale a României.

Guvernul român a hotărât pe 6 aprilie 1877 să mobilizeze preventiv armatele permanentă și teritorială cât și cea de rezervă. Pe 25 aprilie, mobilizarea armatei a fost încheiată, iar organizarea trupelor s-a făcut conform planurilor de război. România a mobilizat peste 125.000 de oameni, din care efectivele armatei operative au fost de 66.000 de soldați, 12.300 de cai și 190 de tunuri. Au fost mobilizați, în vederea instruirii, aproximativ 14.000 de tineri din contingentul anului 1877 și membri ai milițiilor – aproximativ 33.000.

Imediat după mobilizare s-a trecut la organizarea armatei în două corpuri în vederea apărării strategice a malului românesc al Dunării și respingerii la nevoie a unui atac otoman. Cele mai amenințate puncte au fost considerate Calafatul și Bucureștiul. Comandamentul român a hotărât ca două divizii care formau Corpul 1 de armată să asigure apărarea în cazul unui atac otoman dinspre Vidin, iar Corpul 2 de armată format tot din două divizii să asigure apărarea capitalei împotriva unui eventual atac dinspre Rusciuk și Turtucaia. Principalele rezerve ale armatei erau concentrate în regiunea Bucureștiului și constau în două regimente de dorobanți, un regiment de roșiori și alte câteva formațiuni auxiliare. În această desfășurare, armata română a asigurat apărarea liniei Dunării pe un front de 650 km, până la sosirea trupelor țariste. Armata rusă a început traversarea Prutului pe la Ungheni, pe la nou construitul pod „Eiffel”, în noaptea de 11 – 12 aprilie 1877.

Imperiul Otoman a reacționat la acțiunile politice și militare ale românilor și a luat o serie de măsuri de descurajare: suspendarea diplomaților români de la Constantinopol, sechestrarea unor nave românești încărcate cu cereale, bombardarea orașelor Brăila și Reni, atacarea pichetelor de frontieră, ș.a. În această situație, ministrul de război român Alexandru Cernat a ordonat trupelor române să riposteze ferm față de orice tentativă otomană de traversare a Dunării. În cadrul sesiunii Adunării Deputaților din 29 aprilie și a Senatului de a doua zi, Parlamentul României declara rupte legăturile diplomatice cu Imperiul Otoman și recunoștea existența stării de război dintre cele două state.

Pe 9/21 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României. A doua zi, 10/22 mai, actul a căpătat putere de lege prin semnarea lui de către principele Carol I. Guvernul român a hotărât încetarea plății tributului de 914.000 lei, suma fiind direcționată către bugetul apărării. Tot cu această ocazie a fost instituit ordinul național Steaua României cu 5 clase, care trebuia să fie acordat tuturor cetățenilor care se distingeau pe timp de pace sau război. Dacă puterile europene au primit cu rezervă Proclamația de Independență (Franța) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman și Regatul Unit), opinia publică internațională a fost favorabilă luptei poporului român.

Înainte de începerea luptelor, Imperiul Rus nu s-a arătat deloc interesat să coopereze activ cu România în acțiunile de război, ceea ar fi îndreptățit România să participe și la tratativele de pace care ar fi pus capăt conflictului.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Concursul județean “PRO ISTORIA” – 4 mai 2018

Rezultate Concursul județean “PRO ISTORIA” – 4 mai 2018

CLASA a IXa 

CLASA a X a

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate finale Concursul interjudețean de istorie “Clio Întreabă” – 2018

REZULTATE FINALE CLIO INTREABA 2018

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concursul  judeţean “Pro Istoria” – 4 mai 2018

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj în colaborare cu Colegiul “Ştefan Odobleja”, Craiova, anunţă  organizarea celei de-a doua ediţii a Concursului  judeţean  de  Istorie “Pro Istoria” în data de 4 Mai 2018, orele 14:00. Concursul este inclus în Calendarul Activităților Educative Judeţene  2018.

Fişa de înscriere, regulamentul şi programa concursului se află pe website-ul http://www.istoriedj.info/concursuri/

Unităţile de învăţământ care doresc să participe sunt rugate să completeze fişa de înscriere a elevilor până la data de  27 aprilie 2018.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concurs de istorie dedicat Centenarului Marii Uniri din 1918 – 16 mai 2018

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, în colaborare cu Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe Sociale,  anunţă  organizarea  Concursului  de  Istorie  dedicat Centenarului Marii Uniri din 1918, în data de 16 mai 2018, orele 13:00,  locaţia concursului urmând a  fi anunţată ulterior.

La  acest concurs  participă  un singur  echipaj  format  din 2 elevi de clasa a X a, de la profilul uman, specializările filologie şi ştiinţe sociale.

Bibiliografia pentru acest concurs se poate consulta  pe website-ul  www.istoriedj.info la secţiunea Concursuri – http://www.istoriedj.info/wp-content/uploads/2018/04/Bibliografie-CONCURS-100-MAREA-UNIRE-2018.doc

Tabelele cu elevii participanţi şi profesorul însoţitor vor fi trimise pe adresa istoriedj@gmail.com până la data de 4 mai 2018.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice la istorie – 11 mai 2018

Etapa județeană a Sesiunii de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal la disciplina istorie se va desfășura Vineri, 11 mai 2018, începând cu orele 13.30 la Liceul Tehnologic Auto, Craiova.

Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal, la disciplina Istorie, are ca obiective educarea capacităţii de comunicare şi dialog, dezvoltarea gândirii critice, cultivarea expresivităţii şi dezvoltarea spiritului de competiţie şi fair-play. Formă de manifestare a creativităţii elevilor, această activitate se manifestă prin realizarea de referate sau comunicări elaborate pe o temă propusă de participanţi,  la una din cele două secţiuni, Istoria Românilor şi Istorie Universală

Realizarea acestor proiecte, care  îmbracă forma unor comunicări ştiinţifice (cu aparat  critic  şi  bibliografie) este  coordonată  de  profesorul  de  specialitate (istorie). Tema acestor comunicări este aleasă de elev, prin consultarea cu profesorul coordonator. Organizarea Sesiunii de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal, la disciplina istorie se va face în conformitate cu Regulamentul privind desfăşurarea sesiunii de comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal, la disciplina istorie, aprobat cu nr 29.722/15.02.2012.

Lucrările vor putea fi însoţite de imagini  (video, diapozitive etc.), planşe, fond audio şi orice alt suport care poate contribui la o mai bună susţinere orală. Lucrarea nu trebuie să depăşească 10 pagini, font, New Times Roman, mărime 12, la un rând, iar cei calificaţi la etapa naţională  trebuie să prezinte comisiei un rezumat de 2 pagini. Acesta va fi depus la secretariatul unităţii şcolare care organizează sesiunea, în preziua concursului. Tabelele cu elevii participanţi, tema aleasă şi profesorii coordonatori vor fi trimise la secretariatul unităţii de învăţământ (fax:  0351/170323) până la data de 7 mai 2018 sau la adresa de e-mail: sesiunereferatedj@gmail.com

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Hristos a înviat!

Lasă Lumina Sfântă a Învierii să îți pătrundă în casă și în suflet. Numai așa te vei simți cu adevărat împlinit. Hristos a înviat!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

27 martie 1918 – 27 martie 2018 – 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Regatul României!

La data de 27 martie 1918 , Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: “Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA”. În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar. Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele:

  1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;
  2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
  3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
  4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
  5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;
  6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
  7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
  8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
  9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
  10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;
  11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Artizanii Unirii Basarabiei cu România

 

 

 

 

Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special în rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți ( lista și opțiunile la votare). Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”. După votare și citirea rezultatului au fost invitați în clădire prim-ministrul Alexandru Marghiloman și suita sa, cărora li s-a comunicat hotărârea adoptată. Prim-ministrul a luat cuvântul și a declarat că ” în numele poporului român și al regelui său, Majestatea sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru întotdeauna, cu România una și nedivizibilă.”

La 30 martie/12 aprilie 1918, după întoarcerea premierului român la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România. Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Finale Olimpiada de Istorie, 2018, etapa judeţeană, clasa a X a, proba de baraj

Rezultate Finale Olimpiada de Istorie, 2018, etapa judeţeană, clasa a X a, proba de baraj

rezultate baraj clasa a x

IERARHIE finala clasele 8 9 10 11 12- 2018

OJ_2018_ISTORIE_X_Dolj_subiect_de_baraj

OJ_2018_ISTORIE_X_Dolj_barem_pentru_baraj

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate finale Olimpiada de istorie 2018, etapa județeană

Rezultate finale Olimpiada de istorie 2018, etapa județeană.

REZULTATE CONTESTATII 2018 ORDONAT

IERARHIE finala clasele 8 9 11 12- 2018

Pentru clasa a X a se va susține o proba de baraj, vineri 23 martie 2018, orele 09:00 la C.T.A.M. Constantin Brancuși.

Rezultatele finale la clasa a X a vor fi afișate în cursul zilei de 23 martie 2018.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Olimpiada de istorie 2018, etapa județeană – înainte de contestații!

rezultate inainte de contestatii 2018

anunt contestatii

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Subiecte și bareme Olimpiada de Istorie – 2018, etapa județeană

Subiecte și bareme Olimpiada de Istorie – 2018, etapa județeană

clasa a VIII a, OJ_2018_ISTORIE_VIII_VARIANTA_01OJ_2018_ISTORIE_VIII_BAREM_01

clasa a IX a, OJ_2018_ISTORIE_IX_VARIANTA_01OJ_2018_ISTORIE_IX_BAREM_01

clasa a X a, OJ_2018_ISTORIE_X_VARIANTA_01OJ_2018_ISTORIE_X_BAREM_01

clasa a XI a, OJ_2018_ISTORIE_XI_VARIANTA_01OJ_2018_ISTORIE_XI_BAREM_01

clasa a XII a, OJ_2018_ISTORIE_XII_VARIANTA_01OJ_2018_ISTORIE_XII_BAREM_01

Posted in Uncategorized | Leave a comment

14 martie 1881, Parlamentul român votează legea de constituire a Regatului României

LECȚIA DE ISTORIE – Adoptarea legii de constituire a Regatului României.
La 14 martie 1881, Parlamentul român votează legea de constituirea a Regatului României, urmând ca la data de 10 mai același an, Carol I să fie încoronat ca primul rege al României. Ideea constituirii Regatului României aparținuse oamenilor politici de la Bucureşti, încă de când din țara noastră îşi cucerise cu enorme sacrificii materiale şi umane, independenţa în Războiul din 1877-1878, însă puterile europene nu se grăbeau să trateze România ca partener egal în complexul relaţiilor internaţionale datorită faptului că statul nu era o monarhie ce putea să aibă relații cu marile case regale europene. Astfel, atitudinea deseori ostilă a cercurilor politice şi diplomatice europene, făcea deosebit de dificilă cooperarea pe cale diplomatică cu marile puteri ale Europei și de aceea era necesară transformarea cât mai urgentă a statului român în Regat. Oportunitatea ridicării României la rangul de Regat avea să reprezinte subiectul unei şedinţe a Consiliului de miniştri adunaţi la data de 14 martie 1881, când corpurile legislative reunite au votat în unanimitate proiectul de lege potrivit căruia România s-a transformat în Regat, acest lucru fiind recunoscut imediat şi de marile case regale ale Europei. Răspunzând la felicitările Parlamentului şi ale membrilor Guvernului, Carol I preciza că primea titlul de Rege nu pentru sine, ci pentru „mărirea ţării”, iar acest lucru s-a văzut destul de repede, deoarece după acest important eveniment, prestigiul Regatului României pe plan internaţional a crescut simțitor și a făcut ca țara noastră să reprezinte un element de o reală stabilitate în zona sud-est europeană. Odată votată legea de proclamare a regatului, festivităţile de încoronare a Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta vor fi stabilite a avea loc la data de 10 mai 1881, iar această data nu a fost aleasă întâmplător, ci ea reprezenta o data importantă pentru viitorul rege Carol I și anume, ziua de 10 mai a anului 1866 era ziua când Carol intra pentru prima data în capitala României și era aclamat de peste 30.000 de români.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

3 martie 1878 – 3 martie 2018 – 140 de ani de la recunoașterea Independenței României!

140 de ani de la recunoașterea Independenței României!

Când războiul din 1877-1878 se apropia de final, România – care adusese o contribuție militară importantă și în anumite momente chiar hotărâtoare în desfășurarea campaniei antiotomane- a trimis pe colonelul Eraclie Arion la Kazanlîk spre a trata alături de reprezentanții ruși și otomani preliminariile păcii cu Poarta. Prin jurnalul Consiliului de Miniștri din 2 ianuarie 1878 se punea în vedere colonelului Arion că în cazul neadmiterii sale la negocierile armistițiului și păcii să declare ”nul și neavenit orice act care ne-ar privi și la care nu am participat”.

Diplomația rusă a refuzat însă participarea României invocând următoarele ”motive”: independența statului român nu fusese recunoscută în Europa, Imperiul Otoman nu putea fi atât de mult umilit încât să fie pus să trateze cu fostul vasal, lucrurile s-ar hotărî la Sankt-Petersburg nu la Kazanlîk, marele duce Nicolae va negocia direct cu domnitorul Carol, Rusia va trata problema păcii în numele aliaților așa cum procedase Prusia în 1871. În plus, lui Iancu Ghica, reprezentantul nostru la Petersburg i s-a comunicat intenția Rusiei de a anexa cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), retrocedate românilor în 1856. Opinia publică și clasa politică din România erau indignate. La 26 ianuarie 1878 primul ministru Ion C. Brătianu spunea: ”niciodată națiunea română nu va consimți la cesiunea, nici chiar la schimbul unei părți din teritoriul său”. Generalul Iancu Ghica l-a întrebat pe cancelarul rus Gorgeakov cum se împacă tendința țaristă cu convenția româno-rusă din aprilie 1877 care garanta integritatea teritorială a României. Șeful guvernului a replicat că Rusia garanta teritoriul doar față de Turcia, nu și față de ea însăși.

Pe 3 martie 1878 Rusia și Imperiul Otoman au semnat tratatul de pace preliminar de la San Stefano, ale cărui clauze se refereau și la România. „Sublima Poartă recunoaşte independenţa României; aceasta va valorifica drepturile sale la o despăgubire ce va urma să fie dezbătută între ambele părţi. Până la încheierea unui tratat direct între Turcia şi România, supuşii români se vor bucura în Turcia de toate drepturile asigurate supuşilor celorlalte puteri europene”.

La articolul 8 se preciza: „Trupele de ocupaţie ruse din Bulgaria îşi vor menţine comunicaţiile cu Rusia nu numai prin România, dar şi prin porturile de la Marea Neagră, Varna şi Burgas, în care vor putea organiza pe timpul ocupaţiei depozitele necesare”.Conform articolului 19, Poarta se obliga să plătească Rusiei o despăgubire de război de 1.410.000.000 de ruble, dar „Luând în consideraţie greutăţile financiare ale Turciei, şi în acord cu dorinţa M.S.Sultanului, Împăratul Rusiei consimte să înlocuiască plata a o mare parte din sumele enumerate în paragraf prin cesiunea următoarelor teritorii: Sanceagul Tulcea, adică districtele (cazalele) Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârşova, Kusteudge (Constanţa) şi Medgidia, împreună cu insulele din Deltă şi insula Şerpilor. Nedorind să-şi anexeze acest teritoriu şi nici insulele din Deltă, Rusia îşi rezervă facultatea de a le schimba cu partea Basarabiei detaşată la 1856 şi mărginită la sud de talvegului braţului Chilia şi gura Stari-Stambul. Chestiunea împărţirii apelor şi pescăriilor va fi reglementată de către o comisie ruso-română într-un interval de un an de la ratificarea tratatului de pace”

România a protestat împotriva prevederilor din tratat care-i afectau interesele naționale. La aceste proteste, Gorgeakov a amenințat cu ocuparea țării și dezarmarea armatei române. I s-a răspuns de către domnitor și guvern că armata care a luptat la Plevna „sub ochii împăratului” nu va lăsa niciodată „să fie dezarmată”. Mai multe unități rusești au fost aduse din sudul Dunării și li s-au dat ordine preliminare secrete pentru a ocupa diferite poziții strategice și chiar capitala României și a institui starea de asediu. Se prevăzuse numirea unui guvernator militar al orașului și se redactase o proclamație către bucureșteni în care se justifica „necesitatea apărării capitalei” prin ”complicațiile politice” survenite în ultimul timp. În situația dată, România și-a luat măsuri de apărare, concentrându-și armata într-o zonă strategică, de rezistență națională, în Oltenia și nord-vestul Munteniei pe linia: Târgoviște-Pitești-Slatina-Craiova pentru a respinge eventuala înaintare a trupelor țariste. Unii deputați chiar au cerut retragerea domnitorului și guvernului la Craiova. Rezistența României și protestul unor mari puteri au împiedicat Rusia să-și pună planul în aplicare.

Între timp, unii oameni politici ca Ion Ghica, D.A. Sturdza, I.C. Brătianu, I. Câmpineanu au fost trimiși la Viena, Berlin, Paris, Londra, Budapesta pentru a discuta cu cabinetele respective situația critică a României față de pretențiile și amenințările rusești și a cere sprijin în vederea participării țării la viitorul congres de pace. Promisiuni și încurajări s-au primit de la marile puteri, nu însă sprijin efectiv. Chiar Bismarck – în care domnitorul își pusese mari speranțe- recomanda la 27 martie lui I.C. Brătianu să se înțeleagă direct cu țarul Alexandu al II-le, care ar fi dispus să ofere României în schimbul celor trei județe, un teritoriu dublu ca întindere în sudul Dunării, inclusiv mari compensații bănești. Miniștrii români au respins însă acest târg. Probelma independeței României va fi soluționată la Congresul de la Berlin, însă schimbul teritorial sudul Basarabiei- Dobrogea tot se va efectua.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Se suspendă cursurile în şcolile și grădinițele din judeţul Dolj !

“Membrii Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Dolj, reunit la ora 14, au decis în unanimitate suspendarea cursurilor în școlile și grădinițele din județ pentru zilele de 26 și 27 februarie. S-a luat această decizie ca urmare a condițiilor meteorologice prognozate pentru următoarele două zile”, a declarat subprefectul județului Dolj, Cristian Șovăilă.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Şedinţa Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, filiala Dolj, 27 februarie 2018

Marţi, 27 februarie 2018, orele 16:30, are loc şedinţa Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, filiala Dolj, având pe ordinea de zi dezbaterea planurilor-cadru pentru învățământul liceal, filiera teoretică. Întâlnirea va avea loc la Universitatea din Craiova, sala 444.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

24 Ianuarie 1859 – 159 de ani de la Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române.
La 24 ianuarie 1859 a avut loc Unirea Principatelor Române, adică a vechilor state Moldova și Țara Românească, această unire fiind strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și alegerea sa ca domnitor al ambelor principate românești. Unirea a fost posibilă datorită deciziilor adoptate în Tratatul de Pace de la Paris din 1856, ce prevedea intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a marilor puteri europene concomitent cu înființarea Adunărilor ad-hoc, care să exprime dorința românilor referitor la unire. Aceste Adunări ad-hoc, care în expresie latină avea sensul de „pentru aceasta” sau „făcut anume pentru acest scop”, aveau un caracter consultativ, scopul lor fiind acela de a se pronunţa asupra organizării viitoare a celor două ţări, potrivit dorinţei poporului. Însă alegerile pentru Divanurile ad-hoc în cele doua principate nu au fost pașnice, ba chiar au fost marcate de unele tensiuni. Astfel, dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în schimb, în Moldova lucrurile au fost mult mai complicate, deoarece unioniștii reprezentați de personalități precum Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, aveau ca și opozanți personalități precum Gheorghe Asachi și Costache Negruzzi, ce doreau menținerea separării celor două țări, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București. La acestea s-a mai adăugat scandalul iscat de caimacanul Nicolae Vogoride, care era sprijinit de Imperiul Otoman şi care îi promisese domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc al Moldovei, anunțând reprezentanții marilor puteri europene că poporul moldovean, nu dorește unirea. Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența sa să cadă în mâinile unioniștilor și publicată în presa europeană. Descoperirea fraudei a iscat un amplu scandal diplomatic la nivel european, mai ales după ce Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman și au acuzat autoritățile acestuia de implicare în fraudarea referendumului din Moldova. Pentru calmarea spiritelor și la insistența opiniei publice şi a marilor puteri europene, falsele alegeri au fost anulate și s-au organizat noi alegeri, în care toți s-au pronunțat pentru unirea cu Țara Românească. Cu toate acestea, Marile Puteri au acceptat numai varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne și două Adunări Legislative și urmând ca cele doua state să aibă în comun Armata, Înalta Curte de Casație și Justiție și o Comisie Centrală la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun în ambele principate. Aceste detalii fiind stabilite, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni. Astfel, la data de 5 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”, a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor din Moldova, drept domnitor al țării. S-a așteptat apoi să fie desemnat alesul și în Țara Românească, numai că într-o ședință secretă a Adunării Elective, la data de 24 ianuarie 1859, a fost ales în unanimitate, tot Alexandru Ioan Cuza. Astfel, prin dubla alegere a lui Cuza, s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor, act istoric de o deosebită importanță pentru înfăptuirea statului național român. Devenit domnitor, Alexandru Ioan Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea Unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterile Garante, iar apoi pentru desăvârșirea unității constituționale și administrative, lucru care s-a realizat în 1862, când cele doua principate române ce formau un stat unitar, au adoptat oficial numele de România.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate finale Concursul Interdisciplinar “Cultură şi Civilizaţie în România”, etapa judeţeană, Dolj, 19 ianuarie 2018

Rezultate Finale

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Noul Regulament al Olimpiadei de Istorie 2018

A fost aprobat Noul Regulament al Olimpiadei de Istorie 2018. Fişierul se află în secţiunea Regulamente pe www.istoriedj.info

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Noile planuri-cadru liceu filiera teoretică în dezbatere publică

Ministerul Educației Naționale (MEN) și Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE) lansează o primă etapă a procesului de consultare publică privind planurile-cadru pentru învățământul liceal, filiera teoretică, prin prezentarea a trei variante. Toţi cei interesaţi – cadre didactice, specialişti în curriculum, elevi, părinţi – sunt invitaţi să participe şi să-şi exprime punctele de vedere, sugestiile şi propunerile pe adresa de e-mail info@ise.ro, până la data de 26 ianuarie 2018, inclusiv. O altă formulă de colectare a feedback-ului va fi publicarea unui chestionar online, instrument disponibil în perioada imediat următoare.

Toate cele trei variante supuse consultării au fost construite pornind de la competențele ce urmează a fi dobândite de elevi la finalul claselor a X-a și a XII-a, așa cum sunt definite de profilul absolventului. Variantele de proiect urmăresc eliminarea unor incoerențe/dezechilibre existente în actualele planuri-cadru și dezvoltarea unor oferte educaționale care să corespundă așteptărilor elevilor ce au optat pentru un anumit profil/specializare. Principiul de bază a fost acela de a asigura un trunchi comun (TC) până în clasa a X-a, care să permită tuturor elevilor ce vor finaliza învățământul obligatoriu deținerea la nivel funcțional a celor opt competențe-cheie. Fiecare variantă are o raportare specifică la rolul curriculumului diferențiat (CD) și al curriculumului la decizia școlii (CDS), situație reflectată și de ponderile orare diferite alocate acestora.

Procesul de elaborare a propunerilor de planuri-cadru pentru ciclul liceal (filiera teoretică) s-a fundamentat pe un set de repere şi principii de dezvoltare curriculară și pe un profil de formare al absolventului, promovate în documentul de politici „Repere pentru proiectarea şi actualizarea curriculumului naţional”.

Consultarea publică va include şi întâlniri cu elevi, părinţi, cadre didactice, reprezentanţi ai societăţii civile, organizate la nivel regional/judeţean. Opiniile argumentate şi sugestiile participanţilor vor sprijini în mod esenţial luarea unei decizii pe acest subiect. Adoptarea noilor planuri de învățământ va permite demararea procesului de elaborare a unor noi programe școlare pentru liceu și implementarea, în premieră, a unui model unitar de proiectare bazat pe competențe la nivelul învățământului primar, gimnazial și liceal.

Varianta 1_IX-X Liceu teoretic

Varianta 1_XI-XII Liceu teoretic

Varianta 2_IX-X Liceu teoretic

Varianta 2_XI-XII Liceu teoretic

Varianta 3_IX-X Liceu teoretic

Varianta 3_XI-XII Liceu teoretic

Posted in Uncategorized | Leave a comment

La Mulţi Ani 2018 !

„Pentru vremurile bune, recunoştinţă. Pentru cele rele, multă speranţă. Pentru fiecare zi, o dorinţă. Şi mereu, mereu, fericire. Aceasta este ceea ce vă doresc în noul an. Un an nou fericit! La mulţi ani 2018”

Posted in Uncategorized | Leave a comment

70 de ani de la Abdicarea regelui Mihai, abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române.

30 decembrie 1947

Abdicarea regelui Mihai, abolirea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române.
În anul 1947, Romania rămăsese ultimul stat monarhic din zonă, astfel că după anihilarea brutală a partidelor istorice, guvernul condus de Petru Groza va încerca pe toate căile să-l înlăture pe regele Mihai de la conducerea statului. Prilejul a venit în noiembrie 1947, când regele a plecat la Londra pentru a participa la căsătoria prinţesei Elisabeta, viitoare regină a Angliei, iar regele Mihai a împuternicit guvernul să conducă țara în lipsa sa. Acest fapt a lăsat cale libera comuniştilor care au avut timp să-și pună planul în aplicare, astfel că după întoarcerea regelui în țară, în ziua de 30 decembrie 1947, Petru Groza însoţit de liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, vor veni la Palatul Regal și vor solicita audienţă la rege. Fără să bănuiască faptul că între timp garda regală fusese arestată şi înlocuită cu trupe ale Ministerul Afacerilor Interne şi cu soldaţi ai diviziei „Tudor Vladimirescu”, alcătuită în URSS, că toate legăturile telefonice fuseseră tăiate şi că întregi coloane de blindate înconjuraseră Palatul Regal, regele acceptă întrevederea cu cei doi. În cursul întrevederii aceștia înmânează regelui actul de abdicare la tron pentru a fi semnat. Atunci când regele cere lămuriri primului ministru, acesta îi răspunde tăios că dacă nu semnează actul de abdicare, atunci cei 1.000 de studenţi arestaţi în urma unei demonstraţii promonarhice vor fi executaţi. Oripilat de acest şantaj, regele semnează actul de abdicare în care era scris: „În consecinţă și pe deplin conştient de importanţa actului ce reprezintă interesul poporului român, abdic în numele meu și al urmaşilor mei la Tron, renunţând la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României. Las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat. Semnat : Mihai I. Datat la Bucureşti, astăzi 30 decembrie 1947”. Imediat după abdicare, România a fost proclamată republică, iar în fruntea statului a fost instalat un prezidiu compus din membrii ai Partidului Comunist în frunte cu Gheorghe Gheorghiu Dej.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Sarbatori Fericite !

Sarbatori Fericite !

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Căderea Regimului Nicolae Ceauşescu – 22 decembrie 1989

Căderea Regimului Nicolae Ceauşescu – 22 decembrie 1989

În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, după o noapte însângerata pe străzile Bucureștiului, muncitorii de pe marile platforme industriale au ocupat Piața Universității, iar cu puțin înainte de ora 10.00, Ceaușescu a convocat, în sediul C.C. al P.C.R., ultima ședință a Comitetului Politic Executiv. El a anunțat că datorită situației extrem de grave, a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga țară. Populația a început însă să ocupe piața din fața sediului Comitetului Central, astfel că la ora 11 în piață erau peste 50.000 de oameni, iar în orele care au urmat numărul lor s-a mărit la peste 100.000. În jurul orei 11:30, Ceaușescu a încercat să se adreseze mulțumii de la balconul clădirii Comitetului Central, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare și furie, moment în care manifestanții strânși în fata sediului Comitetului Central au forțat ușile și au pătruns în clădire, determinându-l pe Ceaușescu să fugă cu un elicopter de pe acoperișul instituției. La orele amiezii, la radio și televiziune s-a transmis vestea fugii dictatorului, ceea ce a provocat valuri de bucurie în întreaga țară, iar zeci de mii de romani au ieșit pe străzile marilor orașe pentru a saluta căderea regimului comunist.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

In Memoriam – Regele Mihai I al Romaniei (25.10.1921 – 05.12.2017)

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea și al Reginei-Mame Elena.

A domnit de două ori, de fiecare dată în momente de cumpănă pentru ţara noastră.

Prima dată nu împlinise 6 ani. Abia îi murise bunicul, Regele Ferdinand, iar Carol al II-lea, tatăl lui Mihai I, renunţase la tron.  A doua domnie a Regelui Mihai a început la 19 ani, când România Mare a fost ciopârţită de Hitler şi de Stalin.

Din iunie 1930, după plecarea Reginei-Mame în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui Său. A urmat cursurile unei școli organizate de acesta la Palat, alături de copii reprezentând toate colțurile țării și toate categoriile sociale. A devenit din ce în ce mai închis în sine și mai gânditor. Singurele săptămâni fericite erau cele petrecute la Florența, la mama sa.

În adolescență, Principele Moștenitor a urmat cursuri de sport și a început pregătirea militară. La vârsta de 16  ani a devenit sublocotenent în armata română.

După decesul Regelui Ferdinand din 1927 și ca urmare a faptului că Principele Carol a renunțat la statutul de Principe Moștenitor, Principele Mihai a fost proclamat Rege. Fiind minor, s-a instituit o Regență, compusă din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și Președintele Înaltei Curți de Casație, Gh. Buzdugan.

La 8 iunie 1930, Principele Carol a revenit în țară și a preluat tronul. Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În urma abdicării tatălui Său, la 6 septembrie 1940, a devenit Regele Mihai I.

În timpul războiului, Regele i-a îmbărbătat pe ostașii români care au luptat pentru reîntregirea țării. Nu a fost însă de acord cu depășirea liniei Nistrului.

În ciuda refuzului Mareșalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotărât trecerea României alături de aliații săi tradiționali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu 6 luni și a cruțat viețile a sute de mii de oameni.

Din 1944, Majestatea Sa Regele s-a opus din toate puterile instaurării autorității comuniste. În cele din urmă, a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.

Exilul Regelui Mihai și al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nunta din Atena. Au locuit până la sfârșitul anului 1948 la vila Sparta, locuința Reginei-Mame Elena. Din 1949, Regele Mihai și Regina Ana s-au mutat la Lausanne și apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956.

Pentru a-și câștiga existența, Regele și Regina au construit o fermă de pui și un mic atelier de tâmplărie.

Familia Regală s-a întors în Elveția în 1956. Regele Mihai a semnat un contract cu compania aeriana “Lear Jeats and Co”, la Geneva. Familia s-a mutat la Versoix, un mic oraș de pe malul lacului Léman, la câșiva kilometri de Geneva. Aici a locuit peste 45  de ani și tot aici se afla, pentru moment, casa familiei.

În anul 1958, Regele a oprit colaborarea cu “Lear”, iar un an mai târziu a înființat o companie de electronică și de mecanisme automate, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.

Din biroul sau de la Versoix și, începând cu 2001, din cel de la București, Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piață, păstrarea culturii naționale, respectarea adevărului istoric, respectarea și garantarea proprietății private, consolidarea statului de drept și a democrației în țara noastră.

Regele Mihai și Regina Ana au locuit din 2004 la Aubonne, în Elveția. De marile sărbători creștine și, în funcție de angajamentele Lor publice, Majestățile Lor au ales să fie alături de cei dragi, fie la Castelul de la Săvărșin, fie la Palatul Elisabeta.

sursa: tvr.ro

Posted in Uncategorized | Leave a comment

1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2017 – 99 de ani de la Marea Unire!


La data de 1 decembrie 1918 a avut loc Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, convocată de către Marele Sfat al Națiunii Române și care prin votul celor 1228 delegați din toate provinciile țării, s-a votat Rezoluția Marii Unirii, prin care se pecetluia unirea Transilvaniei cu „patria mamă” și constituirea României Mari. Convocarea Marii Adunări Naționale la Alba-Iulia, a fost primită cu mare entuziasm de locuitorii din toate provinciile românești, mulți dintre ei dorind să vină în cetatea unde în anul 1600 Mihai Viteazul a unit pentru prima dată, cele trei țări române. Această adunare de la Alba-Iulia a avut un profund caracter național, deoarece ea reprezenta voința românilor de a fi liberi și de a trăi într-un singur stat, unit și independent. Românii veniți la Alba Iulia s-au adunat pe așa numitul „câmp al lui Horea“, în afara zidurilor de vest ale Cetății, iar intrarea în cetate s-a făcut în funcţie de direcţia din care au venit fiecare, pe la Poarta I a Cetăţii, prin partea de vest a fortificaţiei, sau direct pe Platoul Romanilor, aflat în faţa actualei Catedrale a Încoronării. Marea Adunare de la Alba Iulia, s-a remarcat şi printr-o organizare remarcabilă, de care au fost responsabili membrii Consiliului Naţional Român Central, precum şi Garda Naţională Românească din Transilvania. Festivitățile de la 1 Decembrie 1918 au început la ora 7 dimineața cu slujbe religioase, iar în jurul orei 10, au urcat pe scena amenajată în clădirea Cazinoului, clădire care astăzi este Sala Unirii, fruntaşii Consiliului Naţional Român Central. După salutul de bun venit adresat de către fruntașul Ştefan Cicio Pop tuturor participanților, s-a trecut la numărarea celor 1.228 delegaţi ai românilor de pretutindeni și a fost ales prezidiul care va coordona lucrările necesare adoptării rezoluției de unire. După cuvântările a mai multor personalități ale vieții politice românești, preşedintele adunării, Gheorghe Pop de Băseşti, a supus aprobării Rezoluţia Unirii, rezoluție care fost votată în unanimitate și prin care se hotăra „unirea în veci a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu patria-mamă”. După încheierea dezbaterilor din actuala Sală a Unirii, delegaţii au ieşit în fata celor peste 100.000 de participanţi aflați în cetate pe „Câmpul lui Horea” și au prezentat textul Rezoluţiei de Unire, în uralele de bucurie a miilor de români aflați în Cetatea Marii Uniri. Astfel, Unirea de la 1 Decembrie 1918 a reprezentat evenimentul cel mai important al istoriei românilor şi totodată, realizarea unui deziderat de veacuri, al locuitorilor aflați în hotarele vechii Dacii.

Rezoluţiunea
Adunării Naţionale de la Alba Iulia
din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918


“Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.”

1 decembrie 1918 – Alba Iulia. Actul Unirii este citit de Iuliu Hossu, în mijlocul mulţimii aflându-se episcopul ortodox Miron Cristea al Caransebeşului.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

28 noiembrie 1918 – Unirea Bucovinei cu Romania


La data de 28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei a adoptat moțiunea privind unirea Bucovinei cu Regatul României. Acesta era cel de al doilea mare moment din procesul de reîntregire națională a statului unitar român, deoarece un prim act se săvârșise deja la data de 27 martie 1918, când teritoriul cuprins între Prut, Nistru și Marea Neagră și cunoscut sub numele de Basarabia se unise, prin voința Sfatului Țării, cu România. Astfel , în dimineața zilei de 28 noiembrie 1918, în Sala de Marmură a Palatului Metropolitan din Cernăuți, Congresul General al Bucovinei, ce avea ca și președinte pe Iancu Flondor, avea să adopte „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, cu Regatul României”. După încheierea lucrărilor Congresului Bucovinei o delegaţie în frunte cu Iancu Flondor a plecat la Iaşi, pentru a înmâna regelui Ferdinand , Actul Unirii Bucovinei cu România. Ceremonia predării acestui act s-a desfășurat în data de 29 noiembrie în Palatul Corpului II de Armată din Iași , chiar în ziua plecării cuplului regal spre București, de aici delegația bucovineană însoțind cortegiul regal pe drumul spre capitala României. Această unire a Bucovinei cu patria-mamă a fost urmată apoi de actul istoric de la 1 decembrie 1918, când va avea loc Marea Adunarea Națională de la Alba Iulia, prin care se va decide unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, făurindu-se astfel România Mare.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

16 noiembrie 1916 – Bătălia de la Neajlov

La data de 16 noiembrie 1916 începe „Bătălia pentru Bucureşti” sau „Bătălia de pe Neajlov şi Argeş”, cea mai mare operaţiune militară de pe frontul românesc a anului 1916, din cadrul Primului Război Mondial, ce a avut ca scop stoparea forțelor germane și austro-ungare de a cuceri Bucureștiul. Astfel, începând cu 16 noiembrie 1916, Armata I Română condusa de generalul Constantin Prezan, va încerca oprirea înaintării forțelor militare germane și bulgare ce doreau ocuparea capitalei țării și scoaterea României din război. Planul de apărare a Bucureștiului a reușit în prima fază, forțele române reușind să respingă inamicul, însă ulterior, în urma unei serii de circumstanțe nefaste, armata română, copleşită atât din punct de vedere numeric, cât şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsând Bucureştii în mâna armatelor inamice. În fața acestei situații, Regele, membrii Casei Regale, precum și Guvernul român, au fost nevoiți să se retragă în Moldova și să restabilească capitala țării la Iași. Și deși bătălia pentru București a fost pierdută, Puterile Centrale nu și-au atins obiectivul de a scoate armata română din război, chiar dacă ea a continuat să lupte cu greutăţi şi suferinţe deosebit de mari până la sfârșitul războiului. Însă experienţa acumulată în această bătălie a fost de mare folos în perioada campaniei din anul 1917, cu precădere în marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, atunci când armata română s-a umplut de glorie pe câmpurile de luptă.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

140 de ani de la Războiul de Independenţă şi cinstirea memoriei Generalului Nicolae Dumitrescu-Maican, ctitorul Marinei Militare Române

În ziua de 7 noiembrie 2017 a avut loc în municipiul Calafat, comemorarea zilei de 7 noiembrie 1877, când sub comanda maiorului Nicolae Dumitrescu-Maican, bateria “Perseverenţa” scufunda temutul monitor cuirasat “Podgoriţa”, care se adăpostea în apropierea insulelor împădurite de lângă ostrovul “Chiftele”, de lângă Vidin, după ce atacase poziţiile româneşti din zona Calafatului.

Activitatea a început prin intonarea Imnului Naţional al României, urmat apoi, de un ceremonial militar şi religios la Monumentul Independenţei din Calafat pe locul de dispunere al bateriei “Principele Carol I” ce a participat la bombardarea Vidinului.

În prezenţa autorităţilor locale reprezentate de către domnul primar ing. Lucian Ciobanu şi consilierul pe probleme de educaţie prof. Dan Bora, precum şi a reprezentanţilor Marinei Militare Române, au fost rostite cuvântări  şi  a avut loc un ceremonial ce a constat în depunerea de coroane la Monument.

Din partea Consiliului Judeţean Dolj a fost prezent Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Dolj, domnul Vasile Dorin Cosmin.

Conducerea Forţelor Navale Române a fost reprezentată de câtre Şeful Statului Major  
Viceamiral Dr. Alexandru MÎRŞU

Din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj au fost prezenţi: Inspector Şcolar General Adjunct, prof. Janina-Elena Vaşcu şi Inspector Şcolar Istorie, prof. Traian Dorobanţu.

La Muzeul de Artă şi Etnografie din Calafat (Palatul Marincu) a fost organizat un simpozion cu tema “România şi oamenii săi în timpul Războiului de Independenţă”.

Au prezentat comunicări printre alţii profesorii, Radu Roşu (Şcoala Constantin Gerotă, Calafat) şi Constantin Titiroagă (Şcoala Gimnazială Gheorghe  Brăescu, Calafat).

În încheierea activităţii au fost depuse coroane de flori la Obeliscul ridicat pe locul de amplasare al bateriei “Perseverenţa” de către familia Generalului Nicolae Dumitrescu-Maican.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Model Evaluare Bacalaureat Istorie

EVALUARE model bacalaureat_2017

Urmăriţi şi modele de evaluare şi planificare la clasa a V a !

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Bătălia de Oituz (8-22 August 1917) – 100 de ani !

 

 

Bătălia de la Oituz a fost o confruntare militară complexă desfășurată între armata română sprijinită de trupele Imperiului Rus, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917din Primul Război Mondial. Bătălia – purtată în perioada 8 – 22 august 1917 s-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren – de mică amploare – a inamicului.

Operația de la Oituz s-a desfășurat în două etape: prima etapă — 26 iulie/8 august până la 5/18 august — a cuprins luptele desfășurate de trupele române pentru zădărnicirea primei încercări a Corpului 8 armată austro-ungar, subordonat Grupului Gerock, de a pătrunde în valea Trotușului. Cea de-a doua etapă corespunde confruntărilor înverșunate dintre 6/19 — 9/22 august, când o nouă tentativă a inamicului de a pătrunde pe aceeași direcție a fost respinsă.

În bătălia de la Oituz, Armata a 2-a română a oprit ofensiva dușmană cu prețul unor jertfe dureroase. Între 26 iulie/8 august și 9/22 august 2017 au căzut în lupte 1.800 de oameni, din care 52 ofițeri, 4.850 răniți din care 143 ofițeri, și 5.700 dispăruți, din care 27 ofițeri. În total, peste 12.000 luptători. Inamicul a înregistrat, la rândul său, pierderi deosebit de mari. Spre exemplu, numai în luptele de pe dealul Coșna Divizia 70 infanterie austro-ungară a pierdut 1.700 de oameni, morți și răniți.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

24 iulie 1917 – 24 iulie 2017 – 100 de ani de la inceputul bataliei de la Marasesti.

100 de ani de la inceputul bataliei de la Marasesti !

Glorie vesnica eroilor neamului romanesc!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Bătălia de la Mărăști: 11 iulie – 19 iulie 1917 – 100 de ani !!!

Bătălia de la Mărăști: 11 iulie -19 iulie 1917 – 100 de ani !!!

Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii desfășurate pe teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfășurat între 11 iulie și 19 iulie 1917 și a fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Operațiunea a fost planificată a se desfășura în paralel cu operațiunea ofensivă de la Nămoloasa la care s-a renunțat între timp.

Bătălia de la Mărăști a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea operațiunilor militare pe frontul românesc dar a și contribuit și la ridicarea moralului ostașilor români. Reorganizate și temeinic instruite dar având și experienta campaniei din 1916, trupele române s-au dovedit a fi un adversar capabil de a pune probleme și chiar de a învinge redutabilele armate germane și austor-ungare. Rezultatul acestei bătălii s-a datorat atât abilitătior tactice ale ofiterilor români , eficacității artileriei române și excelentei colaborari a acesteia cu trupele terestre, deteterminarii și tenacității în luptă a oștașilor români, dar si prețiosului ajutor dat de localnici prin furnizarea de informații despre inamic și prin călăuzirea trupelor române pe poteci de munte spre flancurile si chiar in spatele trupelor inamice. Rezultatele ofensivei pot fi sintetizate astfel:

  • Linia frontului a fost ruptă pe o lungime de 30 km și s-a patruns pe o adâncime de 20 km;
  • Forțele româno-ruse au făcut 2700 de prizonieri, au capturat 70 de tunuri și importante cantități de material de război, inclusiv o cantitate însemnată de muniții;
  • S-au acordat 32 de Ordine Mihai Viteazul clasa a III-a unor ofițeri români. Steagurile a 4 regimente (4, 18, 30 Infanterie si 2 Vânători) au fost decorate cu aceeași distincție, iar gen. Alexandru Averescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a.

Principalele cauze ale înfrângeii de la Mărăști identificate de arhiducele Iosif și prezentate in raportul său au fost:

  • „O admirabilă cooperare între artilerie, infanterie și aviație la străpungerea si pregătirea ei. Aviația a condus nesupărată tragerile artileriei.” „Pe punctele de trecere au acționat excelent aruncătoarele de mine.”
  • Epuizarea trupelor (…) în retragere pe teren accidentat”
  • Armata româna „își schimba necontenit trupele din linia întâi, care erau duse delocuitorii din partea locului.”

In timpul bătăliei de la Mărăști s-a realizat cel mai înalt ritm mediu zilnic de ofensivă din anul 1917 înregistrat pe teatrul de operațiuni european de partea aliată.

Bătălia de la Mărăşti – 11-19 iulie  1917

În rândul opiniei publice victoria româneasca a avut un puternic ecou aceste fiind foarte bine ilustrat in presa vremii. Astfel la câteva zile după încheiera bătăliei The Times scria: „Singurul punct strălucitor in Răsărit se găsește in România, unde armata reconstituită atacă viguros frontierele Carpațior, obținând succese apreciabile.” În acelasi ton și ministrul de război al Franței, aprecia scuccesul românesc: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele succese ale armatei române (…) Rog trimiteți felicitările cele mai calduroase și urările cele mai vii ale soldaților francezi către frații lor de arme.”

Succesul acestei ofensive a determinat mutarea unui număr semnificativ de forțe ale Armatei a 9-a germane aflate in subordinea Mareșalului von Mackensen dinspre Nămoloasa spre Focșani, iar în acest fel Armata a 9-a germană și-a schimbat direcția ofensivă, diminuând în acest fel presiunea pe frontul de la Nămoloasa. De asemenea, în dispozitivul inamic s-a creat o breșă care putea fi dezvoltată existând astfel premizele generalizării operațiunilor ofensive pe frontul românesc ale armatelor aliate.

Pentru cinstirea memoriei eroilor de la Mărăști și în amintirea luptelor care s-au dus aici, în anul 1928 s-a încept construcția Mausoleului de la Mărăști. Mausoleul a fost înălțat la cota 536 la inițiativa unui grup de ofițeri și generali constituiți în Societatea Mărășești în comuna Răcoroasa – sat Mărăști. La intrarea în localitate este amplasat un portal cu inscripția Câmpul istoric de la Mărășești. Proiectul mausoleului aparține arh. Pandele Șerbănescu iar basoreliefurile au fost executate de A. Bordenache. Întins pe e suprafață de 1000 mp, mausoleul se sprijină pe doi piloni mari de beton de secțiune dreptunghiulară pe care au fost amplasate 2 urne în care ardea o flacără veșnică. Pilonii sunt împodobiți cu ample basoreliefuri de bronz care înfățișează trecerea unui țăran român peste linia frontului cu informații despre inamic și primirea unui general român făcută de locuitorii din Marăști. Între cei doi piloni, pe un perete de beton, sunt fixate 13 plăci de marmură albă pe care sunt inscripționate numele a 900 de ostași căzuți la datorie. La subsol se află osuarul ostașilor precum și criptele ofițerilor cazuți în bătălie. Aici au fost așezate, ulterior, sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu si criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ziua Drapelului Național – 26 iunie 2017

Ziua Drapelului Național este marcată, în fiecare an, la 26 iunie, fiind instituită prin Legea 96/1998.

Ziua Drapelului Național este marcată de autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului, prin organizarea unor programe și manifestări educative cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Cu prilejul acestei zile, în Capitală și în toate municipiile reședință de județ, sunt organizate ceremonii publice de înălțare a Drapelului Național.

Constituția României din 1991 modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003 prevede că drapelul tricolor este un simbol național, alături de stemă, sigiliu și imn. În forma actuală, Constituția stabilește, prin Articolul 12, că “drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”, potrivit cdep.ro.

La 3 iunie 2013, Comisia parlamentară de revizuire a Constituției a hotărât reintroducerea stemei țării pe tricolor, în legea fundamentală. Amendamentul propus de deputatul PSD, Gheorghe Emacu, a fost votat cu 13 voturi “pentru” și o abținere, fără o dezbatere prealabilă a membrilor Comisiei. Prin adoptarea acestui amendament, alineatul 1 din Articolul 12 urma să fie reformulat astfel: “Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema țării; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Propunerea legislativă privind revizuirea Constituției României, care include și acest amendament, s-a aflat în lucru la comisiile permanente ale Senatului, având numărul de înregistrare L233/2014, dar la 27 decembrie 2016 a fost retrasă de către Senat.

Drapelul Național — albastru, galben, roșu — de la lance — a fost decretat, pentru prima dată, ca simbol național de Guvernul revoluționar provizoriu din Țara Românească, la 14/26 iunie 1848, având deviza “Dreptate — Frăție” înscrisă pe el, așa cum arată “Istoria României în date”, Ed. Enciclopedică, 2003.

El nu a suferit transformări majore de-a lungul istoriei. Doar distribuția culorilor (în materie de proporție și poziție) s-a schimbat într-o anumită măsură, fiind egalizată după Revoluția de la 1848, când, sub impactul spiritului revoluționar francez, multe dintre statele Europei au adoptat ca drapel național steagul standard cu trei culori.

Documente sigilografice atestă faptul că, în unele epoci istorice, drapelul românesc avea cele trei culori dispuse orizontal, cu roșul în partea superioară, galbenul în mijloc și albastrul la bază. De asemenea, proporția culorilor nu a fost aceeași cu cea de acum (33% pentru fiecare culoare). Cele trei culori pot fi identificate pe steaguri datând din vremea lui Mihai Viteazul și chiar Ștefan cel Mare.

În contextul revoluționar al anului 1848, cu arborarea noilor drapele tricolore ca simboluri ale unor state naționale, și revoluționarii români, aflați la Paris la izbucnirea revoluției, arborau drapelul albastru, galben, roșu, cu albastru la hampă. Așa avea să fie și consfințit, ca drapel național, prin Decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la București, deși, inițial, apăruseră drapele tricolore cu benzile dispuse pe orizontală, potrivit siteu-lui www.presidency.ro.

Guvernul provizoriu întărea că “Steagul național va avea trei culori — albastru, galben și roșu”. Deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri cât și pe monumentele și decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte “Dreptate, Frăție”. Drapelul național tricolor, roșu-galben-albastru, astfel decretat la 14/26 iunie 1848, a fost sfințit a doua zi, în cadrul Marii Adunări Naționale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci înainte Câmpia Libertății.

Cel mai mare drapel al României, care a constituit un nou record mondial, a fost desfășurat, la 27 mai 2013, pe aerodromul Clinceni. Drapelul, cântărind aproximativ 5.000 kg, a avut dimensiunile de 349,425 x 226,917 metri, rezultând o suprafață declarată de 79.290,39 mp.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Concursul Naţional “Memoria Holocaustului” – 26 mai 2017

Rezultate Concursul Naţional “Memoria Holocaustului” – 26 mai 2017

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ziua Eroilor – 25 mai 2017

Ziua Eroilor este o sărbătoare națională din România pentru comemorarea bărbaților și femeilor care au murit în timp ce serveau în forțele armate. În România prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului, iar România a devenit prima țară care îi comemorează în aceeași zi pe eroii străini și pe cei români.

Mausoleul Eroilor de la Marasesti

Această dată a fost stabilită ca urmare a Tratatul de la Versailles unde țările beligerante s-au obligat prin semnarea tratatului la întreținerea mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a monumentelor comemorative de război dedicate acestora.

În timpul comunismului prin Decretul nr. 71/1948 data a fost schimbată la 9 mai, dar după 1989 s-a revenit la data inițială. În această zi, în toate bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

Oficiul Național pentru Cultul Eroilor împreună cu alte instituții abilitate, elaborează programul manifestărilor prilejuite de Ziua Eroilor, care este, potrivit legii, sărbătoare națională.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Concursul Judeţean “PRO ISTORIA” – 19 mai 2015, Colegiul Ştefan Odobleja, Craiova

Rezultate Concursul Judeţean “PRO ISTORIA” – 19 mai 2015, Colegiul Ştefan Odobleja, Craiova.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

9 Mai 1877 – 9 Mai 2017 – 140 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat a României

9 Mai 1877 – 9 Mai 2017

140 de ani de la proclamarea Independenţei de Stat a României

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Concursul interjudeţean de Istorie “Clio Întreabă”, ediţia a IV a, 04.05.2017

Rezultate Concursul interjudeţean de Istorie “Clio Întreabă”, ediţia a IV a, 04.05.2017

Rezultate clasele V-VI

Subiecte Clio 2017 clasa a VII-a
Subiecte Clio 2017 Clasa a VIII-a

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concurs judeţean de Istorie “Pro Istoria” – 19 mai 2017

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj în colaborare cu Colegiul “Ştefan Odobleja”, Craiova, anunţă organizarea primei ediţii a Concursului  judeţean  de  Istorie “Pro Istoria” în data de 19 Mai 2017, orele 14:00. Concursul este inclus în Calendarul Activităților Educative Judeţene  2017.

Fişa de înscriere, regulamentul şi programa concursului se află pe website-ul http://www.istoriedj.info/concursuri/

Unităţile de învăţământ care doresc să participe sunt rugate să completeze fişa de înscriere a elevilor până la data de 15 mai 2017.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Paşte Fericit 2017 !!!

Lumina Sfântă a Învierii să vă aducă linişte sufletească, multă sănătate şi succes. Sărbători Pascale Fericite ! 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concursul interjudeţean de Istorie “Clio Întreabă” – 4 mai 2017

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj în colaborare cu Şcoala Gimnazială “NicolaeRomanescu”, Craiova, anunţă organizarea celei de-a IV a  ediţii a Concursului interjudeţean de Istorie “Clio Întreabă” în data de 4 Mai 2017, orele 13:00. Concursul este inclus în Calendarul Activităților Educative Regionale și Interjudețene 2017.

Unităţile de învăţământ care doresc să participe sunt rugate să completeze acordul de parteneriat şi fişa de înscriere aflate pe website-ul http://www.istoriedj.info/concursuri/

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Seminarul naţional cu tema „România în anul 1917″ – Bacău

Vă informăm că instituţia Casa Corpului Didactic, Bacău, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale organizează, în perioada 26-28 mai 2017, seminarul naţional cu tema „România în anul 1917″, care se adresează profesorilor din unităţile de învăţământ din România. La seminar vor participa, ca invitaţi, cadre didactice din învăţământul universitar şi cercetători, specialişti pe problematica enunţată.
Proiectul are drept scop comemorarea a 100 de ani de la prima conflagraţie mondială, prin marcarea unei secvenţe de acum 100 de ani: România în 1917.
La seminar, organizat pe trei secţii ( didactică, istorie generală, istorie locală), vor participa 55 de cadre didactice din învăţământul preuniversitar selectate din toate judeţele ţării şi din municipiul Bucureşti de către o comisie de experţi ai organizatorilor. Pentru a participa la acest seminar profesorii de istorie se vor înscrie printr-o fişă postată pe site-ul CCD Bacău, la adresa www.ccdbacau.ro. în cererea de înscriere solicitanţii vor preciza tema comunicări pe care o vor prezenta la acest seminar şi secţia la care doresc să participe. Prezentarea nu trebuie să depăşească 10 minute, iar pentru susţinerea acesteia pot fi utilizate şi mijloace audio-video.
Cheltuielilor pentru cadrele didactice universitare şi cercetători sunt acoperite de organizatori. Pentru profesorii din învăţământul preuniversitar cheltuielile de transport sunt suportate de participaţi, conform legislaţiei în vigoare (HG.nr.536 din 27 iulie 2016, art.4 punctul b subpunctul i), iar cele de cazare şi diurnă de către inspectoratele şcolare judeţene/a municipiului Bucureşti.
Participanţii vor primi diplome de participare, vizate de C.C.D. Bacău şi de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Data limită de înscriere este 5 mai 2017, ora 14, 00

Mai multe informaţii se află postate pe situl CCD Bacău, www.ccdbacau.ro

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concursul Național „Călători prin istorie” – 2017

Foarte Important !!!

Ca urmare a numărului foarte mic de participanţi anul acesta nu vom organiza această competiţie!

Vă comunicăm că în data de 27.04.2017, ora 09.00, la Colegiul Național „Carol I”, Craiova, se va desfăşura etapa judeţeană a Concursului Național „Călători prin istorie”, care se adresează elevilor din învăţământul preuniversitar.

Înscrierea elevilor se va realiza până Marţi, 11.04.2017 la adresa de e-mail: istoriedj@gmail.com

Participanţii vor avea asupra lor actul de identitate și carnetul de elev vizat pe anul școlar în curs. Prezenţa elevilor este necesară cu o jumătate de oră înaintea începerii concursului.

Precizăm că, prezentul concurs şcolar este organizat în conformitate cu prevederile O.M.E.C.T.S. nr. 3035 din 10.01.2012 şi a regulamentului Concursului Naţional „Călători prin istorie”, aflat pe website-ul  http://www.istoriedj.info/regulamente/.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate finale Olimpiada de Istorie – 2017, proba de baraj, clasa a XI a, Dolj

Rezultate finale Olimpiada de Istorie – 2017, proba de baraj, clasa a XI a, Dolj

Rezultate finale Olimpiada de Istorie – 2017, clasa a XI a, Dolj

Subiecte si barem

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Curs de formare a profesorilor pe tema predării Holocaustului şi drepturile omului in S.U.A

 
Vă informăm că Departamentul de Stat al SUA în colaborare cu Association of Holocaust Organizations (A.H.O.), New York şi cu U.S. Holocaust Memorial Museum din Washington D.C. organizează în această vară, la o dată ce se va anunţa ulterior, un curs de formare a profesorilor pe tema predării Holocaustului şi drepturile omului, pentru trei profesori, pe durata unei săptămâni, în Statele Unite.
 
Candidaţii pot fi profesori de gimnaziu şi/ sau de liceu care predau istoria sau ştiinţele sociale, care vorbesc fluent engleza şi care vor fi nominalizaţi de Ministerul Educaţiei Naţionale, în urma selecţiei dosarelor de candidatură.
 
Pentru a participa la acest seminar cei interesaţi trebuie să înainteze către Ambasada SUA, în atenţia doamnei Cornelia Vlaicu, email VlaicuC@state.gov şi a domnului inspector general, Doru Dumitrescu, email d.dumitrescu2010@gmail.com , până la data de 22 martie 2017, ora 16.30, următoarele documente: Curriculum Vitae, în limba engleză, o scrisoare de intenţie tot în limba engleză şi să completeze formularul ataşat. După analiza acestor documente va avea loc un interviu telefonic cu un reprezentant al Ambasadei SUA din România.
 
Costurile pentru cei trei profesori români care vor participa al acest seminar vor fi acoperite de organizatori.
 
Pentru alte informaţii, candidaţii se pot adresa doamnei Cornelia Vlaicu, email: VlaicuC@state.gov sau la telefon 0722.351.275.
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concursul Judeţean “Pro Istoria” – 19 mai 2017, Craiova

Concursul Judeţean “Pro Istoria” – 19 mai 2017, Craiova

Regulament concurs

Programa concurs

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Finale – Olimpiada de Istorie, 2017, etapa judeţeană, Dolj

Rezultate Contestaţii

IERARHIE FINALA

Pentru clasa a XI a proba de baraj se va desfăşura conform regulamentului Olimpiadei de Istorie la data de 27 martie 2017, orele 10:00 la Liceul de Arte Marin Sorescu, Craiova.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate înainte de contestaţii – Olimpiada de Istorie, 2017, etapa judeţeană, Dolj

Rezultate înainte de contestaţii – Olimpiada de Istorie, 2017, etapa judeţeană, Dolj.

Subiecte si bareme

Eventualele contestaţii se pot depune duminică, 19.03.2017, între orele 10:00-12:00 la secretariatul Liceului de Arte Marin Sorescu, Craiova.

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a V-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi!

Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor lansează cea de-a V-a ediţie a concursului Eroul meu de ieri şi de azi!

Detalii

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Sesiunea de referate şi comunicări istorie pentru elevii din învăţământul liceal – 2017, etapa judeţeană

Referate istorie rezultate

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Concurs Naţional la istorie “Călători prin istorie” 2017

Din acest an avem un nou concurs naţional la istorie intitulat “Călători prin istorie”.

Concursul naţional “Călători prin istorie” a fost aprobat în Calendarul concursurilor naţionale fără finanţare 2017″ Nr.26401/16.02.2017
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Concursul Naţional “Cultură şi Civilizaţie în România” – 2017, Judeţul Dolj

Rezultate Concursul Naţional “Cultură şi Civilizaţie în România” – 2017, Judeţul Dolj.

Locul I – Colegiul Naţional “Elena Cuza”, Craiova, 98.25 pt.

Locul II – Colegiul Naţional “Carol I”, Craiova, 94.50 pt.

Locul III – Colegiul Naţional Militar “Tudor Vladimirescu”, Craiova, 94.25 pt.

Menţiune – Liceul “Charles Laugier”, Craiova, 87.75 pt.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Consultare – proiectele de programe școlare pentru clasele V-VIII

În perioada 27 ianuarie-13 februarie 2017 Ministerul Educației Naționale și Institutul de Științe ale Educației lansează în consultare proiectele de programe școlare pentru clasele V-VIII. Procesul de consultare se adresează cadrelor didactice, inspectorilor școlari si altor categorii de specialiști care ar putea oferi un feedback relevant cu privire la proiectele de programe școlare pentru clasele V-VIII. Accesați site-ul:
http://www.ise.ro/proiectele- de-programe-scolare-pentru- gimnaziu-in-consultarea- specialistilor-si-a- practicienilor

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Concursul Naţional Istorie şi Societate în dimensiune virtuală, etapa judeţeană, Dolj, 27.01.2017

Rezultate Concursul Naţional Istorie şi Societate în dimensiune virtuală, etapa judeţeană, Dolj, 27.01.2017

Secţiunea Istorie:

Locul I – Niţă Eduard, C.N. Carol I, Craiova, 100 p.

Locul II – Ionescu George Valentin, C.N. Militar Tudor Vladimirescu, Craiova, 98 p.

Vlăduţu Bogdan, C.N.P. Ştefan Velovan, Craiova, 98 p.

Locul III – Mateiaş Ionuţ Alexandru, C.N. Elena Cuza, 95 p.

Bouleanu Daniel, C.N.P. Ştefan Velovan, Craiova, 95 p.

Menţiuni: 

Răţoiu Cristina, C.N. Elena Cuza, 93 p.

Vaghy Anett, C.N. Militar Tudor Vladimirescu, Craiova, 93 p.

Secţiunea socio-umane:

Locul I – Cismaru Marius Adrian, Colegiul Ştefan Odobleja, Craiova, 98 p.

Locul II – Mijea Mădălina, C.N. Fraţii Buzeşti, Craiova, 95 p.

Locul III – Barbu Cornel, C.N.Militar Tudor Vladimirescu, Craiova, 93 p.

Menţiuni: 

Lupu Valentina, C. N. Militar Tudor Vladimirescu, Craiova, 90 p.

Leţchi Ramona, , C. N. Militar Tudor Vladimirescu, Craiova, 88 p.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

24 Ianuarie 1859 – 24 Ianuarie 2017 – 158 de ani de la constituirea statului naţional român modern

24 Ianuarie 1859 – 24 Ianuarie 2017

158 de ani de la constituirea statului naţional român modern.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Anunţ important !!!

Având în vedere condițiile meteorologice cu temperaturi cuprinse intre -13 și -25 de grade, conform deciziei CA al ISJ, luni și marti, 9 respectiv 10 ianuarie 2017 se suspenda cursurile în învățământul preuniversitar la nivelul județului Dolj. Decizia a fost luata în urma consultarii cu ISU Dolj, Prefectura Dolj, Primăria Municipiului Craiova, cu reprezentantii celor doua sindicate și informarea Ministerului Educatiei. Orele se vor recupera pana la sfârșitul anului școlar.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Simulare Istorie Bacaluareat 2017 !!!

OMENCS_3004_simulari_EN_BAC_2017

Posted in Uncategorized | Leave a comment

La Mulţi Ani 2017 !!!

“E cumpăna dintre ani! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă! Speranţa să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii şi împliniri. La mulţi ani!

an-nou-2017

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Crăciun Fericit 2016 !!!

Crăciun Fericit 2016 !!!craciun-fericit-2

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

22 Decembrie 1989 – 22 Decembrie 2016 – 27 de ani de la Revoluţia Română

Posted in Uncategorized | Leave a comment

1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2016 – 98 de ani de la constituirea României Mari.

1 Decembrie 1918 – 1 Decembrie 2016 – 98 de ani de  la constituirea României Mari.

la-multi-ani-romania

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Simpozionul Naţional „Marea Unire de la 1918” şi Concursul Interjudeţean „Nihil Sine Deo”

SIMPOZIONUL NAŢIONAL „MAREA UNIRE DE LA 1918”
ŞI CONCURSUL  INTERJUDEŢEAN „NIHIL SINE DEO”
 
TEMĂ SIMPOZIONULUI: „ROMÂNIA – SUPRAPUNEREA GRANIŢELOR ETNICE CU GRANIŢELE POLITICE”.
Data desfăşurării simpozionului: LUNI – 5 Decembrie 2016, începând cu orele 14.00, la LICEUL TEORETIC ”TUDOR ARGHEZI”, Craiova.
Trimiterea lucrărilor se va face în format electronic prin e-mail la adresele: 
 
Data limită de trimitere a lucrărilor: vineri, 2 decembrie 2016.
 *************************************************************************************
Concursul „NIHIL SINE DEO”
 
Regulament de participare
 
 
Înscrierea participanţilor se va face in intervalul 01.11.2016-02.12. 2016 (data poștei):
 
Concursul se va desfasura pe 2 secţiuni:
1.      “CALEA REGALĂ”
Realizarea unor ilustraţii pe tema concursului prin aplicarea unor tehnici specifice artelor plastice în realizarea unor compoziţii (dimensiunea A3 sau A4) – elevii claselor P – IV.
Elaborarea unui afiş, poster, lucrare plastică sau machetă (dimensiunea A3 sau A4); Pot fi folosite decupaje de presă, materiale printate, copii xerox, acuarele etc. – elevii claselor V – VIII.
Fotografie/colaj fotografie A4 – elevii claselor VII-XII.
Tema lucrărilor va fi centrată pe Istoria Monarhiei din România/Marea Unire de la 1918.
 
2.      “POVEȘTILE REGELUI”
Eseuri (maximum 2 pagini) – elevii claselor IX-XII
Prezentari multimedia  (maximum 20 slide-uri) – elevii claselor VII-XII
Tema lucrărilor va fi centrată pe Istoria Monarhiei din România/Marea Unire de la 1918.  
 
Fiecare profesor coordonator va trimite maximum 3 lucrări pentru fiecare secţiune.
Lucrările se vor trimite  până pe 02.12. 2016 (data poştei).
Posted in Uncategorized | Leave a comment

11 Noiembrie 1918 – 11 Noiembrie 2016. 98 de ani de încheierea Primului Război Mondial

Eerste Wereldoorlog. Generaals Foch en Weygand voor het treinstel in Rehtondes, nabij Compiegne, tussen de wapenstilstandsonderhandelingen van november 1918 door.

Fotografie realizată la semnarea armistiţiului, în faţa vagonului de tren al mareşalului Foch, în pădurea Compiègne. Mareşalul este al doilea din dreapta.

Tratatul de armistițiu a avut loc la 11 noiembrie 1918 între Imperiul German și puterile Antantei și a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest.

Tratatul a fost semnat într-un vagon de tren în pădurea Compiègne (a intrat în vigoare la ora 11:00). Principalii semnatari au fost mareșalul Ferdinand Foch, comandantul forțelor Antantei, și Matthias Erzberger din partea Germaniei.

Prin armistițiul de la Compiègne de pe data de 11 noiembrie 1918 i-a sfârșit Primul Război Mondial, soldat cu peste 20 de milioane de morți(atât civili cât și militari), 20 de milioane de răniți și peste 10 milioane de persoane dispărute.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Consfătuirea Profesorilor de Istorie din Judeţul Dolj -12 septembrie 2016

Consfătuirea Profesorilor de Istorie din Judeţul Dolj va avea loc, Luni, 12 septembrie 2016, orele 14:00, la Liceul de Arte Marin Sorescu, Craiova.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

29 Iulie – Ziua Imnului Naţional – “Deşteaptă-te, române!”

29 iulie, Ziua Imnului Naţional – “Deşteaptă-te, române!”, sărbătorită, anual, începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României, din 18 mai 1998.

Ziua Imnului Naţional – “Deşteaptă-te, române!”

Pe 29 iulie 1848, “Deşteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. Interzis de regimurile totalitare timp de aproape o jumătate de secol, “Deşteaptă-te, române!” a fost ales, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, imnul naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.

Ziua de 29 iulie a fost desemnată, în 1998, Ziua Imnului Naţional al României – “Deşteaptă-te, române !”, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848.

În varianta prescurtată imnul este intitulat Deşteaptă-te române şi conţine 4 strofe, selectate din cele 11 strofe ale poeziei Un răsunet.

Versurile imnului naţional actual al României aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet romantic, jurnalist, traducator, un adevarat tribun al al epocii Revoluţiei de la 1848. Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), cunoscut poet şi culegator de folclor.
Poemul “Un răsunet” al lui Andrei Muresanu, scris în vremea Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile de Anton Pann şi cântat pentru prima dată pe 29 iunie 1848 la Râmnicul Vâlcea.

Ideea unui imn naţional s-a născut încă din 1840 în Principatele Române, când era cântat mai ales la festivităţile oficiale unde apărea domnitorul ţării. În anul 1881 cu prilejul încoronării regelui Carol I, poetul Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal român”. Imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată în România în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I.

Imnul regal a fost înlocuit în 1948 de “Zdrobite cătuşe”, apoi de ,,Te slăvim, Românie !” şi de imnul comunist “Trei culori”. Acestuia i-a luat locul după Revoluţie “Deşteaptă-te, române !”. Versurile şi aranjamentul îi aparţin lui Andrei Mureşanu, iar Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului. Cu toate acestea, Gheorghe Ucenescu, un dascăl la primul gimnaziu românesc braşovean susţinea că el este autorul muzicii.

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

26 Iunie – Ziua Drapelului Național

26 Iunie – Ziua Drapelului Național

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Apel selecţie cadre didactice pentru Comisia Naţională de Specialitate Istorie

Apel selecţie cadre didactice pentru Comisia Naţională de Specialitate Istorie

Documente

Anexa 1 la apel_Lista CNS_10 iunie 2016

Anexa 2 la apel_Criterii de evaluare a aplicatiilor_10 iunie

Anexa 1 la apel_Lista CNS_10 iunie 2016 Apel_selectie membri CNS_13 iunie 2016_final_JB_pentru site

Fisa solicitare date

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice la istorie – 2016, judeţul Dolj

Secţiunea Istoria Românilor:

Locul I – Bădoi Mircea, C.N. Fraţii Buzeşti, Craiova, Sacrificiul uitat – 100 de ani, şarja de la Robăneşti, 95 puncte;

Locul II – Zurkic Marijana, C.N.P. Ştefan Velovan, Craiova, Monumente dedicate eroilor doljeni din Primul Război Mondial, 92 puncte;

Locul III – Băluţă Bianca, C.N. Elena Cuza, Craiova, Şarja de la Robăneşti, 83 puncte,

Coadă Silvia Alexandra, Liceul Traian Vuia, Craiova, Principele Carol – problema românească în contex european, 83 puncte.

Menţiun – Gîdei Naziana, C.N. Fraţii Buzeşti, Iuliu Maniu – un destin pentru România, 80 puncte,

Secţiunea Istorie Universală:

Locul I – Văcuţă M.M. Robert Marian, C.N. Fraţii Buzeşti, Craiova, Propaganda – o armă subtilă, 95 puncte,

Locul II – Muscalu Victor Dănuţ, Seminarul Teologic Ortodox Sf. Grigorie Teologul, Craiova, Războiul aerian: avioane, zeppeline, misiuni şi gladiatori ai cerului (anii 1916-1917), 90 puncte,

Locul III – Gîrd Georgiana Mirela, Liceul Traian Vuia, Craiova, Consecinţele primului război mondial, 88 puncte,

Menţiuni – Ciobanu Andreea, C.N. Elena Cuza, Craiova, Spionaj în Primul Război Mondial, 85 puncte,

Persu Adela, C.N. Fraţii Buzeşti, Craiova, Cinea a fost Adolf Hitler?, 85 puncte,

Petraşcu Adriana, C.N.P. Ştefan Velovan, Craiova, Lawrence al Arabiei – erou sau aventurier?, 85 puncte.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Invitaţie Centrul pentru Cultură, Istorie şi Educaţie şi Platforma Unionistă Acţiunea 2012

Centrul pentru Cultură, Istorie şi Educaţie şi Platforma Unionistă  Acţiunea 2012, în parteneriat cu Asociaţia Obştească „Radio DATINA” din Chişinău şi  Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova, îşi asumă organizarea prezenţei a 400 de cadre didactice din România în 400 de licee din Republica Moldova, din data de 30 mai până pe 31 mai 2016, cazarea fiind asigurată de către organizatori.

Transportul se face individual şi nu este asigurat. Repartizarea în licee se va face în funcţie de preferinţele transmise în scris şi de similarităţile existente între licee, semnalate de către organizatori.

Sunt invitaţi directorii de licee din România sau reprezentanţii acestora (în special profesori, directori şi inspectori şcolari de istorie si de limba română sau a responsabililor  de  proiectele  educaţionale) la festivităţile de final de an şcolar din liceele Republicii Moldova.

Persoană de contact: Vicepreşedinte  –  Mariana Solonari, email: mariana@actiunea2012.ro  şi telefon 0752408465

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Rezultate Concursul Naţional Memoria Holocaustului 2016, etapa judeţeană Dolj

Rezultate Concursul Naţional Memoria Holocaustului 2016, etapa judeţeană Dolj

Posted in Uncategorized | Leave a comment