istoriedj.info

Rezultate concurs Memoria Holocaustului

Ziua Eroilor. De Înălţarea Domnului, pe 17 mai 2018, în toate catedralele, bisericile şi mănăstirile ortodoxe din ţară şi străinătate sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români.

Înălţarea Domnului, numită în popor şi Ispas, este unul dintre cele douăsprezece mari praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe şi se sărbătoreşte întotdeauna în joia din săptămâna a şasea după Paşti, adică la patruzeci de zile după Înviere. Anul acesta Praznicul are ca dată de sărbătorire ziua de 17 mai 2018.

Este Ziua Eroilor din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român. Pe data de 10 martie 1920, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca în Ziua Înălţării Domnului să se oficieze slujba parastasului şi pomenirea eroilor în toată ţara.

Pomenirea eroilor a fost interzisă din 1948 şi reluată prin hotărârile Sfântului Sinod din anii 1999 și 2001, când sărbătoarea Înălţării a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. Totodată, în anul 1995 autorităţile de stat au decis ca Ziua Eroilor să se cinstească în ziua Înălţării Domnului, iar din anul 2003 a devenit zi de sărbătoare naţională. Totodată, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase, în această zi, în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Facultatea de Ştiinţe Sociale a Universităţii din Craiova în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi filiala Craiova a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România a organizat, pe data de 16 mai 2018, concursul pentru elevi: Ce ştim despre Marea Unire a românilor din 1918? Concursul a avut loc la sediul central al Universităţii din Craiova, ora 12.00, sala 443D. Concursul s-a adresat elevilor de clasa a X-a de la Colegiile şi Liceele cu profil umanist din Craiova şi se înscrie în seria manifestărilor România Centenar. Au fost prezente 4 echipe, fiecare echipă compusă din doi elevi de la următoarele unităţi de învăţământ craiovene: Colegiul Naţional „Elena Cuza”, Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan”, Liceul „Voltaire” şi Liceul Teoretic „Henri Coandă”. Elevii participanţi la concurs au primit Diplome de onoare, iar câştigătorii au fost recompensaţi, din partea Facultăţii de Ştiinţe Sociale, cu premii constând în cărţi de istorie (Premiul I a fost obținut de către echipajul Liceului Voltaire, Craiova)

REZULTATELE FINALE LA SESIUNEA DE REFERATE ȘI COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE ALE ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL 2018

Războiul de Independență al României este numele folosit în istoriografia română pentru participarea României la Războiul ruso-turc din anii 1877 – 1878. În urma acestui război, România a obținut independența față de Imperiul Otoman. Pe 4 / 16 aprilie 1877, România și Imperiul Rus au semnat un tratat la București care permitea trupelor ruse să traverseze teritoriul tării în drumul spre Balcani, cu condiția respectării integrității teritoriale a României.

Inițial, înainte de 1877, Rusia nu a dorit intrarea României în război nedorind ca aceasta să participe la tratatele de pace pentru împărțirea teritoriilor, însă rușii s-au lovit de o puternică rezistență suferind pierderi grele și fiind învinși de trupele (40.000 de soldați) conduse de Osman Pașa în asediul Plevnei.

În România a fost declarată mobilizarea trupelor. Aproximativ 120.000 de soldați au fost masați de-a lungul Dunăriipentru apărarea țării în fața unui eventual atac al turcilor. Imperiul Rus a declarat război Imperiului Otoman pe 12/24 aprilie 1877, iar trupele ruse au intrat în România pe la Ungheni, peste nou construitul pod de peste Prut, opera cunoscutului inginer francez Gustave Eiffel.

La începutul domniei principelui Carol I, România era un stat mic, cu o suprafață de 121.000 km² și cu o populație de circa 5 milioane de oameni. Încă aproximativ 5 milioane de români trăiau în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine. Dezvoltarea economico-socială ca și aspirațiile naționale ale României erau grav afectate de statutul de vasal al Imperiului Otoman.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, statul român trecuse printr-un amplu proces de modernizare economică, socială și politică. Aceste transformări au contribuit la consolidarea luptei pentru independență, atât față de puterea suverană, cât și de limitările impuse de marile puteri europene. Atât în timpul domniei lui Cuza cât și după abdicarea sa, s-a desfășurat o amplă activitate propagandistică de către românii aflați în diferite state europene, în încercarea de influențare a opiniei publice internaționale în favoarea intereselor românești. În același timp, oamenii politici români au întărit legăturile cu reprezentanții mișcărilor de eliberare națională din Balcani.

Viața politică internațională din perioada de dinaintea izbucnirii războiului a cunoscut o readucere în primul plan al discuțiilor a așa-numitei „Chestiuni Orientale”. Puterile europene au fost obligate să se concentreze din nou asupra Imperiului Otoman și a situației națiunilor care încercau să-și câștige independența, având de optat între păstrarea integrității teritoriale a imperiului sau reîmpărțirea sferelor de influență în Balcani. În iulie 1875 a izbucnit răscoala din Herțegovina. În august același an s-au ridicat la luptă bosniecii. În aprilie 1876 s-au răsculat bulgarii, iar în iunie Serbia și Muntenegru declanșau războiul împotriva Imperiului Otoman. Marile puteri aveau interese diferite în regiune. La începtul anului 1877, după eșecul conferințelor internaționale de la Constantinopol (decembrie 1876 și ianuarie 1877) și de la Londra (martie 1877), soluția militară părea de neevitat.

În aceste condiții, guvernul român a luat măsuri hotărâte începând cu 1876 pentru întărirea armatei. A fost decretată o mobilizare parțială, a fost creat corpul de observație de la Gruia, au fost executate lucrări de fortificare a mai multor puncte strategice. Toate aceste măsuri s-au luat într-o atmosferă de susținere din partea populației și cu un moral ridicat al armatei.

Guvernul român a adoptat la început o politică de neutralitate față de conflictele de la sudul Dunării și a depus eforturi diplomatice pentru recunoașterea independenței țării pe cale pașnică. Premierul român Lascăr Catargiu a trimis o notă diplomatică către puterile garante prin care afirma că România este separată de Turcia și nu face parte din Imperiul Otoman. În aceeași notă, premierul român declara că România se va opune armat oricărei încercări de violare a teritoriului național iar, într-un conflict general, România urma să coopereze cu puterile care îi vor garanta integritatea și drepturile statale.

Iminența declanșării unui nou război între ruși și otomani a determinat guvernul român să negocieze cu reprezentanții Imperiului Rus la Livadia în septembrie 1876 condițiile trecerii armatei imperiale pe teritoriul național în drumul lor spre Dunăre. Cele două guverne au semnat la București la 4 /16 aprilie 1877 convenția prin care românii acordau „liberă trecere” trupelor țariste, în condițiile în care Imperiul Rus garanta apărarea și menținerea integrității teritoriale a României.

Guvernul român a hotărât pe 6 aprilie 1877 să mobilizeze preventiv armatele permanentă și teritorială cât și cea de rezervă. Pe 25 aprilie, mobilizarea armatei a fost încheiată, iar organizarea trupelor s-a făcut conform planurilor de război. România a mobilizat peste 125.000 de oameni, din care efectivele armatei operative au fost de 66.000 de soldați, 12.300 de cai și 190 de tunuri. Au fost mobilizați, în vederea instruirii, aproximativ 14.000 de tineri din contingentul anului 1877 și membri ai milițiilor – aproximativ 33.000^.

Imediat după mobilizare s-a trecut la organizarea armatei în două corpuri în vederea apărării strategice a malului românesc al Dunării și respingerii la nevoie a unui atac otoman. Cele mai amenințate puncte au fost considerate Calafatul și Bucureștiul. Comandamentul român a hotărât ca două divizii care formau Corpul 1 de armată să asigure apărarea în cazul unui atac otoman dinspre Vidin, iar Corpul 2 de armată format tot din două divizii să asigure apărarea capitalei împotriva unui eventual atac dinspre Rusciuk și Turtucaia. Principalele rezerve ale armatei erau concentrate în regiunea Bucureștiului și constau în două regimente de dorobanți, un regiment de roșiori și alte câteva formațiuni auxiliare. În această desfășurare, armata română a asigurat apărarea liniei Dunării pe un front de 650 km, până la sosirea trupelor țariste. Armata rusă a început traversarea Prutului pe la Ungheni, pe la nou construitul pod „Eiffel”, în noaptea de 11 – 12 aprilie 1877.

Imperiul Otoman a reacționat la acțiunile politice și militare ale românilor și a luat o serie de măsuri de descurajare: suspendarea diplomaților români de la Constantinopol, sechestrarea unor nave românești încărcate cu cereale, bombardarea orașelor Brăila și Reni, atacarea pichetelor de frontieră, ș.a. În această situație, ministrul de război român Alexandru Cernat a ordonat trupelor române să riposteze ferm față de orice tentativă otomană de traversare a Dunării. În cadrul sesiunii Adunării Deputaților din 29 aprilie și a Senatului de a doua zi, Parlamentul României declara rupte legăturile diplomatice cu Imperiul Otoman și recunoștea existența stării de război dintre cele două state.

Pe 9/21 mai 1877, Mihail Kogălniceanu a proclamat independența României. A doua zi, 10/22 mai, actul a căpătat putere de lege prin semnarea lui de către principele Carol I. Guvernul român a hotărât încetarea plății tributului de 914.000 lei, suma fiind direcționată către bugetul apărării. Tot cu această ocazie a fost instituit ordinul național Steaua României cu 5 clase, care trebuia să fie acordat tuturor cetățenilor care se distingeau pe timp de pace sau război. Dacă puterile europene au primit cu rezervă Proclamația de Independență (Franța) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman și Regatul Unit), opinia publică internațională a fost favorabilă luptei poporului român.

Înainte de începerea luptelor, Imperiul Rus nu s-a arătat deloc interesat să coopereze activ cu România în acțiunile de război, ceea ar fi îndreptățit România să participe și la tratativele de pace care ar fi pus capăt conflictului.

Rezultate Concursul județean “PRO ISTORIA” – 4 mai 2018

CLASA a IXa 

CLASA a X a

REZULTATE FINALE CLIO INTREABA 2018

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj în colaborare cu Colegiul “Ştefan Odobleja”, Craiova, anunţă  organizarea celei de-a doua ediţii a Concursului  judeţean  de  Istorie “Pro Istoria” în data de 4 Mai 2018, orele 14:00. Concursul este inclus în Calendarul Activităților Educative Judeţene  2018.

Fişa de înscriere, regulamentul şi programa concursului se află pe website-ul http://www.istoriedj.info/concursuri/

Unităţile de învăţământ care doresc să participe sunt rugate să completeze fişa de înscriere a elevilor până la data de  27 aprilie 2018.

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, în colaborare cu Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe Sociale,  anunţă  organizarea  Concursului  de  Istorie  dedicat Centenarului Marii Uniri din 1918, în data de 16 mai 2018, orele 13:00,  locaţia concursului urmând a  fi anunţată ulterior.

La  acest concurs  participă  un singur  echipaj  format  din 2 elevi de clasa a X a, de la profilul uman, specializările filologie şi ştiinţe sociale.

Bibiliografia pentru acest concurs se poate consulta  pe website-ul  www.istoriedj.info la secţiunea Concursuri – http://www.istoriedj.info/wp-content/uploads/2018/04/Bibliografie-CONCURS-100-MAREA-UNIRE-2018.doc

Tabelele cu elevii participanţi şi profesorul însoţitor vor fi trimise pe adresa istoriedj@gmail.com până la data de 4 mai 2018.

Etapa județeană a Sesiunii de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal la disciplina istorie se va desfășura Vineri, 11 mai 2018, începând cu orele 13.30 la Liceul Tehnologic Auto, Craiova.

Sesiunea de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal, la disciplina Istorie, are ca obiective educarea capacităţii de comunicare şi dialog, dezvoltarea gândirii critice, cultivarea expresivităţii şi dezvoltarea spiritului de competiţie şi fair-play. Formă de manifestare a creativităţii elevilor, această activitate se manifestă prin realizarea de referate sau comunicări elaborate pe o temă propusă de participanţi,  la una din cele două secţiuni, Istoria Românilor şi Istorie Universală

Realizarea acestor proiecte, care  îmbracă forma unor comunicări ştiinţifice (cu aparat  critic  şi  bibliografie) este  coordonată  de  profesorul  de  specialitate (istorie). Tema acestor comunicări este aleasă de elev, prin consultarea cu profesorul coordonator. Organizarea Sesiunii de referate şi comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal, la disciplina istorie se va face în conformitate cu Regulamentul privind desfăşurarea sesiunii de comunicări ştiinţifice ale elevilor din învăţământul liceal, la disciplina istorie, aprobat cu nr 29.722/15.02.2012.

Lucrările vor putea fi însoţite de imagini  (video, diapozitive etc.), planşe, fond audio şi orice alt suport care poate contribui la o mai bună susţinere orală. Lucrarea nu trebuie să depăşească 10 pagini, font, New Times Roman, mărime 12, la un rând, iar cei calificaţi la etapa naţională  trebuie să prezinte comisiei un rezumat de 2 pagini. Acesta va fi depus la secretariatul unităţii şcolare care organizează sesiunea, în preziua concursului. Tabelele cu elevii participanţi, tema aleasă şi profesorii coordonatori vor fi trimise la secretariatul unităţii de învăţământ (fax:  0351/170323) până la data de 7 mai 2018 sau la adresa de e-mail: [email protected]