istoriedj.info

PROCLAMATIA REGELUI FERDINAND CATRE OSTASI

Iasi, 10 noiembrie 1918

Ostasi,

Ora mult asteptata de catre toata suflarea romaneasca, si indeosebi de voi, vitejii mei ostasi, a sunat in sfasit dupa lunga si dureroasa asteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunare ne impune ca o sfanta si patriotica datorie sa luam iarasi arma in mana ca sa izgonim, impreuna cu ele pe vrajmasul cotropitor din tara si sa aducem linistea populatiei asuprite.

Regele vostru va cheama din nou la lupta ca sa infaptuiti visul nostru de atatea veacuri: Unirea tuturor Romanilor, pentru care in anii 1916-1917 ati luptat cu atata vitejie.

Sufletele celor cazuti pe campul de onoare va binecuvanteaza pentru aceasta ultima sfortare: privirile credinciosilor nostri aliati sunt indreptate cu dragoste si incredere spre tara noastra si fiii ei. Camarazii vostri de arme… cari vin in ajutorul nostru, cunosc vitejia voastra de la Oituz, Marasesti si Marasti, aratati-le ca timpul de asteptare n-a putut sa slabeasca bratul ostasului roman. Fratii nostri din Bucovina si din Ardeal va cheama pentru ultima aceasta lupta, ca prin avantul vostru sa le aduceti eliberarea de jugul strain.

Biruinta e a noastra si viitorul va asigura intregului neam romanesc viata pasnica si fericita.

Inainte deci cu vitejia stramoseasca!

Dumnezeu este cu  noi!

Ferdinand

sursa: Dr. Ioan Suciu, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucuresti, Biblioteca Astra, 1943, p.31-32

Cercul metodic la disciplina Istorie, semestrul I, anul şcolar 2018-2019, se va desfăşura
la Colegiul Naţional Economic ,,Gheorghe Chiţu”, Craiova, sâmbăta, 17 noiembrie 2018,
orele 10.00.
Tema cercului: “100 de ani de la Marea Unire din 1918”

Materialele pentru cerc se vor trimite pe adresa de email  [email protected] până la data de 10 noiembrie 2018.

Onorată Cameră, N-a sosit încă timpul să încheiem bilanţul războiului mondial. Cu facultăţile noastre debile omeneşti, fie cu ajutorul minţii, fie cu al fanteziei, nu suntem în stare să prevedem, urmările rele sau bune ale războiului. Un fapt îl putem stabili de pe acum.

Războiul mondial a avut un rezultat mare: acceptarea din partea tuturor naţiunilor a principiului, că în viitor nu va mai fi deosebire între naţionalitate şi naţiune şi naţiunile mari şi mici vor avea drepturi egale.
Cât de dureros a fost pentru noi, naţionalităţile care ne-am considerat şi numit întotdeauna „naţiune” – să fim consideraţi şi trataţi din partea autorităţii  de stat drept naţionalităţi.

De la întemeierea creştinismului multe spirite geniale au luptat pentru propăşirea omenirii şi mulţi au încercat să definească bazele de muncă pentru binele şi progresul întregii omeniri.
Şi dacă au fost spirite, care în evul vechiu şi după întemeierea creştinismului au aflat calea adevărată, propagând adevăratele principii ducătoare la scop, aceştia n-au avut putinţa să pună în aplicare practică principiile ce le profesau.
E meritul lui Wilson, că în cunoscutele lui puncte a dat expresie acelor principii şi le-a cristalizat aşa, că nu se vor mai putea falsifica niciodată. Dacă omenirea va isbuti să realizeze, să înfăptuiască aceste principii, atunci de la întemeierea creştinismului încoace n-a fost un eveniment mai însemnat ca acesta, pentru omenire.

 Noi, reprezentanţii micilor naţiuni, am aşteptat cu nerăbdare atitudinea cercurilor conducătoare ale monarhiei faţă de aceste puncte şi naţiunile nemaghiare au primit cu nespusă bucurie ştirea că Ministerul de Externe al monarhiei a înaintat la Washington propunerea de pace, căci astfel s-a recunoscut oficial, atât din partea reprezentanţei noastre externe, cât şi din partea guvernului şi partidelor maghiare, că noi de acum nu mai suntem naţionalităţi, ci naţiuni.

Cunoaştem mărimea vremilor prin care trecem; cunoaştem că aceste probleme mari nu le putem trata conduşi de egoism. Cunoaştem adevărul, care iese la iveală şi într-unul dintre punctele lui Wilson*, că nu trebuie să lăsăm teren urei, egoismului, când se tratează aceste probleme a căror rezolvare reală şi serioasă se poate face numai cu ajutorul deplinei sincerităţi.

Drept aceea, reprezentanţa organizaţiei naţionale a românilor a hotărât să-şi definească atitudinea faţă de aceste puncte şi din încredinţarea acesteia, comunic onoratei Camere următoarea declaraţiune 

 «Comitetul executiv al Patridului Naţional Român din Ardeal şi Ungaria, ca organ politic al naţiunii române din Ardeal şi Ungaria, constată că urmările războiului îndreptăţesc pretenţiunile de veacuri ale naţiunii române la deplina libertate naţională.

Pe temeiul dreptului firesc, că fiecare naţiune poate dispune, hotărî singură şi liber soarta ei, un drept oarecare, este acum recunoscut şi de către guvernul ungar prin propunerea de armistiţiu a monarhiei, naţiunea română din Ungaria şi Ardeal doreşte să facă acuma uz de acest drept şi reclamă în consecinţă şi pentru ea dreptul, ca liberă de orice înrâurire străină, să hotărească singură aşezarea ei printre naţiunile libere, pentru şi stabilirea legăturii de coordonare a ei cu celelalte naţiuni libere.

Organul naţional al naţiunii române din Ungaria şi Ardeal nu recunoaşte îndreptăţirea acestui parlament şi acestui guvern să se considere ca reprezentante ale naţiunii române, ca să poată reprezenta la congresul general de pace interesele naţiunii române din Ungaria şi Ardeal, căci apărarea intereselor ei naţiunea română o poate încredinţa numai unor factori disignaţi de propria lor adunare naţională.

     Afară de organele delegate de adunearea naţională sau alese din mijlocul său, aşadar afară de comitetul executiv al Partidului Naţional Român, nimeni nu poate fi îndreptăţit să trateze şi să hotărească în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii române.

Toate deciziunile şi acordurile, care s-ar lua şi s-ar face fără aprobarea acestor organe, le declarăm ca nule şi fără valoare, care nu leagă întru nimic naţiunea română.

Naţiunea română care trăieşte în monarhia austro-ungară aşteaptă şi cere – după multe suferinţe de veacuri – afirmarea şi valorizarea drepturilor ei nestrămutate şi Inaleinabile, la deplină viaţă naţională».

1918, “Bihorul în epoca unirii. Documente”, Oradea, 1973, p. 112-113

Concursul Național dedicat Centenarului Marii Uniri, “Identitatea, patrimoniu și practici culturale”, din cadrul Proiectului Cultural “Copilăria unește România”.

Concursul se adresează elevilor de liceu, coordonați de cadre didactice care predau disciplina istorie sau limba și literatura română, un profesor având dreptul să coordoneze un singur elev. Lucrările și fișa de înscriere se trimite pe adresa indicată în regulament.

FIȘA DE ÎNSCRIERE – CONCURS NAȚIONAL DE ESEURI DEDICAT CENTENARULUI MARII UNIRI

REGULAMENT CONCURS 

9 octombrie 2018 – Ziua Comemorării Holocaustului în România.

Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului (Themesko Dives vash o Poraimosko Astaripen pe Godyate în romani) este un eveniment național ținut pe 9 octombrie în România, dedicat comemorării victimelor Holocaustului și, în special, rolului României în acest episod al istoriei. În această zi, diverse ceremonii au loc în toată țara, pentru a comemora evreii și rromii care au murit în Holocaust.

Data de 9 octombrie a fost aleasă deoarece în această zi, în 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria. Bucovina revenise sub administrația României conduse de Ion Antonescu în luna iunie a aceluiași an.

Prima Zi Națională de Comemorare a Holocaustului a fost ținută în 2004.

Consfătuirea judeţeană a profesorilor de istorie din judeţul Dolj are loc la Liceul de Arte Marin Sorescu, Craiova, în data de 22 septembrie 2018, orele 10:00

La Conferința Națională a Profesorilor de Istorie desfășurată la Facultatea de Istorie-Universitatea din București în cadrul Programului Centenar derulat de către Societatea de Științe Istorice din România în parteneriat cu Universitatea sus menționată, în perioada 12-14 iulie 2018 au participat din partea filialei județene Dolj a S.Ș.I.R. prof.dr. Dragomir Silviu Bertoni cu comunicarea intitulată ,,Oltenia în vreme de război.Aspecte privind jaful, distrugerile și abuzurile din timpul ocupației străine (1916-1918)” și prof. Alexandru Mănescu cu comunicarea intitulată ,,Monumente doljene-mărturii ale luptei pentru realizarea dezideratului unității naționale”.

După Festivitatea de deschidere a urmat Conferința inaugurală susținută de către prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, cu prelegerea intitulată „Meseria de profesor de istorie, astăzi” în care au fost reliefate aspecte și implicații ale disciplinei în raport cu societatea contemporană.

În continuare, în zilele următoare au urmat desfășurarea lucrărilor pe secțiuni, conform programului, având drept moderatori personalități de un mare prestigiu științific.

În cadrul desfășurării lucrărilor Conferinței, în data de 13 iulie a.c. a fost organizată o vizită la Muzeul Băncii Naționale a României unde au fost înfățișate membrilor delegației de profesori atât valorosul patrimoniu arhitectural cât și cele trei  expoziții: ,,Istoria circulației monetare în România”, ,,Istoria leului” precum și ,,tezAur”.

Totodată, a fost dezbătută și elaborată Rezoluția Conferinței Naționale a Profesorilor de Istorie din România privind aspecte legate de statutul disciplinei în raport cu elaborarea noilor planuri-cadru pentru liceu, astfel:

REZOLUȚIE

a Conferinței Naționale a Profesorilor de Istorie din România

Cunoașterea istoriei are un rol decisiv în formarea modului în care oamenii înțeleg lumea în care trăiesc și acționează apoi pentru a modela viitorul. Progresul lumii moderne a fost în mare măsură legat de creșterea însemnătății educației școlare cu privire la trecutul istoric și de capacitatea acesteia de a asigura un set comun de cunoștințe și valori care au modelat apoi acțiunea socială.

Având în vedere aceste realități inconturnabile, ne exprimăm îngrijorarea cu privire la modul cu totul netransparent în care Ministerul Educației Naționale tratează problema adoptării unor noi planuri-cadru pentru liceu și intenționează să marginalizeze disciplina Istorie în cadrul acesteia. Contrastul cu modul în care s-a procedat în 2016 la dezbaterea și adoptarea planului-cadru pentru clasele V-VIII atestă un grav regres instituțional. În 2016 Ministerul Educației a organizat o amplă dezbatere națională care a durat trei luni, iar Academia Română, universitățile, organizațiile societății civile și toți cetățenii interesați au putut să-și exprime punctele de vedere. Profesorii de istorie și Societatea de Științe Istorice din România au participat activ la această dezbatere, argumentele au fost luate în considerare, iar la capătul acestui proces disciplinei istorie i-au fost atribuite la clasa a V-a două ore săptămânal, față de o oră cât era până atunci.

Acum, la mai mult de 7 luni de la publicarea pe site a unor proiecte nesatisfăcătoare de plan-cadru pentru liceu, dezbaterea se reduce la unele afirmații punctuale ale decidenților din Minister în cadre care evită discuțiile pe fond. În anul celebrării Centenarului Marii Uniri, marginalizarea disciplinei Istorie în sistemul educațional este un act profund antinațional.

În această situație, reamintim faptul că art.14, alin.1 din Legea Educației Naționale nr.1/2011, în vigoare, obligă Ministerul Educației Naționale să proiecteze, să fundamenteze şi să aplice strategiile naţionale în domeniul educaţiei „cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor”. Societatea de Științe Istorice din România, care este la nivel național cea mai cuprinzătoare organizație de profil din domeniul istoriei, este co-semnatară, împreună cu alte 23 organizații profesionale reprezentative din domeniul educației, a unui protocol de colaborare semnat la 27 ianuarie 2011 cu Ministerul Educației, și ca atare parte componentă a procesului care ar trebui să conducă la „revizuirea, completarea și dezvoltarea cadrului de referință al curriculumului național, în conformitate cu noua realitate educațională națională și europeană”.

În temeiul responsabilității ce-i revine și al expertizei acumulate S.Ș.I.R. reînnoiește ferm angajamentul său de a consolida poziția istoriei în viitoarele planuri-cadru, susținând mărirea numărului de ore care îi sunt destinate, cu deosebire la profilul real, ca o condiție a recunoașterii importanței istoriei și a tuturor celorlalte discipline umaniste în formarea tinerelor generații.

Deși am mai făcut-o și altădată, reluăm pe scurt câteva argumente, care ar trebui să ofere decidenților politici un prilej de reflecție suplimentară înainte de a hotărî locul și rolul disciplinei noastre în noile planuri-cadru.

De la latini a juns până la noi sintagma „Historia magistra vitae”, potrivit căreia istoria este un dascăl al vieții, ceea ce induce că înțelegerea lumii în care trăim depinde hotărâtor de ceea ce știm despre trecut. De aici își trage seva, identitatea și unitatea noastră națională. Totodată, istoria contribuie esențial la dezvoltarea gândirii critice, a capacității de a distinge adevărul de fals, binele de rău, aparența de esență, fără de care înțelegerea societății este imposibilă. De aceea, modul în care este predată istoria și valoarea învățământului la această disciplină nu sunt relevante doar în perspectivă didactică, ci și pentru societate, în general.

Credem cu tărie că de nivelul general al cunoașterii istorice depinde competența civică a cetățenilor României. Faptul că un număr prea mare de concetățeni nu participă la coagularea voinței politice democratice este un simptom îngrijorător al unei fațete a analfabetismului funcțional. Avem convingerea că rezolvarea problemelor complicate ale lumii în care trăim nu se poate împlini prin soluții de conjunctură, oricât de bine ar fi primite, ci doar prin construcția unei viziuni de ansamblu, pentru al cărei succes recursul la timp este imperios necesar. A neglija cunoașterea istorică însemnă să sacrificăm, pe termen lung, capacitatea fiecăruia dintre noi și a noastră împreună de a acționa pentru înfăptuirea conștientă a unei lumi mai bune și mai drepte.

În calitate de profesori de istorie, suntem conștienți că avem multe de făcut pentru a ne îmbunătăți activitatea de educare a tinerilor. Recunoașterea socială a însemnătății educației istorice și concretizarea acestei recunoașteri în alocarea unui număr suficient de ore – cel puțin câte 2 ore pe săptămână în trunchiul comun la fiecare din clasele V-XII – sunt condiții necesare pentru a ne putea îndeplini eficient menirea de educatori. În ceea ce ne privește, suntem deciși să acționăm astfel încât elevii și studenții nostri să capete cunoștințe solide despre trecut, capacitatea de a înțelege complexitatea socială, precum și valori care să-i ghideze în acțiune. Deschiderea față de lume, ca și față de dinamica înnoitoare a societății în care trăim sunt esențiale pentru competența civică a fiecăruia dintre noi, ca și pentru capacitatea comună de a modela în sens pozitiv viitorul României, al Europei și al umanității.

Pentru aceasta, participanții la Conferința Națională a Profesorilor de Istorie din România, reuniți la București în zilele de 12-14 iulie 2018, solicită:

• Ministerul Educației să dea curs art.14 (1) din Legea Educației Naționale nr.1/2011, în vigoare, și să consulte toți partenerii sociali, inclusiv asociațiile profesionale reprezentative din domeniul educației, înainte de a adopta vreo decizie în legătură cu planul-cadru pentru liceu, precum și în toate etapele elaborării programelor școlare.
• Alocarea pentru disciplina Istorie a unui număr de cel puțin 2 ore săptămânal în trunchiul comun la toate clasele și filierele învăţământului liceal, cu păstrarea numărului de 3 ore săptămânal la profilul uman.
• Elevii de la profilul real al filierei teoretice și cei de la filierele tehnologice și vocaționale să aibă posibilitatea de a alege Istoria ca probă opțională la examenul de bacalaureat.
• Obligativitatea tezei la disciplina Istorie la clasa a XII-a.

Având în vedere însemnătatea națională a competenței civice a cetățenilor României, textul acestei rezoluții în favoarea educației istorice este deschis spre semnare on line tuturor celor care aderă la conținutul său.

Atelierele creative de cunoaştere „Prietenii Istoriei”

Muzeul Olteniei Craiova, cu sprijinul Consiliului Județean Dolj, organizează în perioada 03-27 iulie, ateliere de creație în spațiul interactiv din strada Madona Dudu, nr.14, în cadrul Secției de Istorie-Arheologie.

Propuse atât ca o modalitate practică de petrecere a timpului liber pentru cei mici, atelierele creative de cunoaştere „Prietenii Istoriei” au un important rol educativ și creativ, ajutând copiii să-și dezvolte cunoștintele teoretice de istorie și artă.
Ateliere creative se vor derula în luna iulie, conform următorului orar:
,,Mânuțe pricepute”, se va derula în fiecare zi de marți și miercuri, începând cu ora 9.30. Copiii vor avea ocazia de a se exprima plastic utilizând materiale, instrumente şi tehnici variate. Atelierul este coordonat metodologic de către Popescu Valentina și Popescu Irina, muzeografi în cadrul secției de Istorie-Arheologie.
,,Arta în preistorie”, se va derula în fiecare joi, începând cu ora 9.30. În cadrul acestui atelier cei mici vor avea ocazia să realizeze picturi reprezentative din perioada artei parietale. Atelierul este coordonat metodologic de către Popescu Valentina și Popescu Irina, muzeografi în cadrul secției de Istorie-Arheologie.
,,Atelier creație bijuterii”, se va derula în fiecare vineri, începând cu ora 9.30. Atelierul este coordonat metodologic de către Gherban Adina, muzeograf în cadrul secției de Istorie-Arheologie.
Activitățile se adresează copiilor cu vârsta cuprinsă între 4-12 ani, iar înscrierile vor avea loc în perioada 11 -22 iunie, în limita locurilor disponibile (grupe de vârste apropiate, a câte maxim 20 de copii).
Înscrierile se fac la numărul de telefon 0251.417 756 și la sediul Secției de Istorie-Arheologie (str. Madona Dudu nr. 14), între orele 09.00-16.00.